ZGAIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

zgaibă¹ sf [At: PO 206/4 / S și: sg~ / Pl: ~be și (reg) zgăibi / E: ml scabia] 1 (Reg) Râie (1). 2 (Reg) Rapăn¹ (1). 3 (Înv) Lepră. 4 (Îrg) Dalac (2). 5 (Îrg; șîs zgaibe dulci) Bubă (13). 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg) Umflătură la copita vitelor. 8 (Reg) Boală de ochi foarte periculoasă. 9 (Pgn) Zgârietură (1). 10 (Îe) (Reg) A se ține ~ (sau ca ~ba) (de cineva) A se ține scai Si: zgaie¹ (2). 11 (Reg; îe) A umbla cu ~ba A căuta ceartă. 12 Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă Si: zgancă (1). 13 (Arg) Organ genital femeiesc. 14 (Reg; fig) Persoană urâtă, slabă, rea sau neastâmpărată. 15 (Reg) Drac (1). 16 (Bot; reg; îc) ~-drăcească Rotunjoară (Homogyne alpina).

zgaibă¹ s.f. 1 Bubă mică, rană, zgîrietură care a început să prindă coajă. Untul de sunătoare nu e așa de bun pentru bube, tăieturi și zgaibe, ca patlagina (DELAVR.). ♦ Coajă, crustă care se formează pe o rană prin închegarea sîngelui. Să nu rupi coaja, diavole... -N-am s-o rup... Singură se desprinde zgaiba (STANCU). 2 (pop.) Boală de ochi. 3 (pop.) Boală a vitelor, caracterizată prin apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. 4 fig. (reg.) Persoană urîtă, slabă, rea sau neastîmpărată. • pl. -e. /lat. scabia(m) = scabĭes, -ei.

ZGAIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scăbia (= scabies).

ZGAIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgîrietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sîngelui. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constînd în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

ZGAIBĂ ~e f. 1) Bubă mică sau zgârietură care are crustă deasupra. 2) Coajă formată pe o rană sau de pe o bubă. ◊ A se ține ~ (sau ca ~a) de cineva a deranja în permanență pe cineva; a se ține scai de cineva. 3) pop. Boală a vitelor manifestată prin apariția unor bube mici pe diferite părți ale corpului. [G.-D. zgaibei] /<lat. scabia

1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.

2) zgáĭbă f., pl. e (alb. zgebă, zgaĭbă, d. lat. scabies, rîĭe). Vest. Zgancă, coajă de bubă. Fig. Femeĭe rea: o zgaĭbă de femeĭe. A te ține de cineva ca zgaĭba, a te tot ține de el. V. lipcă.

sgaibă f. Mold. rană ce a început a prinde coajă. [Lat. SCABIES].

sgaibă f. crac: cu sgaibele în sus [V. gaibă].

gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.

zgaibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgaibei; pl. zgaibe

zgaibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgaibei; pl. zgaibe

zgaibă s. f., g.-d. art. zgaibei; pl. zgaibe

zgaibă

sgaibă, -be.

ZGAIBĂ, zgaibe, s. f. ~ 4. (Cuvînt de ocară) Drac. (din lat. scăbĕre = a se scărpina, cf. alb. zgebë = rîie, it. scabbia = rîie; în privința formei, cf. habeat > aibă; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pleacă de la sensul de rîie propriu lui scabies; dar se poate presupune că etimonul lat. păstra de asemenea înțelesul său etimologic, de mîncărime, ceea ce provoacă scărpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)

sgaibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).

zgaibă, zgaibe s. f. 1. rană de dimensiuni reduse și de mică gravitate. 2. defect. 3. copil mic. 4. (er., glum.) vulvă.

ZGAIBĂ s. v. bubiță, bubuliță, coajă, crustă, pojghiță.

zgaibă s. v. BUBIȚĂ. BUBULIȚĂ. COAJĂ. CRUSTĂ. POJGHIȚĂ.

ZGAIBĂ s. f. (Ban.) Rîie / Lepră. Zgajbĕ. Scabies. Lepra. AC, 380, Etimologie: lat. scabia. Vezi și zgăibos.

zgáibă, zgaibe, s.f. (reg.) 1. Rană, zgârietură care a prins coajă. 2. Boală a vitelor, constând în apariția unor bubițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies) „râie, mâncărime; dorință, poftă” (Cipariu, Pușcariu, după DER).

zgaibă, zgaibe, s.f. – (reg.) 1. Rană, zgârietură care a prins coajă. 2. Boală a vitelor, constând în apariția unor bubițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies) „râie, mâncărime; dorință, poftă” (Cipariu, Densusianu, Pușcariu, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).