opțiuni
  • info

12 definiții pentru zorit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORIT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori2.

ZORIT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. – V. zori2.

zorit2, ~ă a [At: PONTBRINT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: zori2] 1 (Înv) Îndemnat. 2 (Pex) Constrâns2 (1). 3 (D. oameni) Care se grăbește foarte mult Si: (îvr) zoritor (2), zoriu. 4 (D. oameni) Care se mișcă foarte repede. 5 (D. manifestări ale oamenilor) Care se produc cu mare grabă. 6 (D. manifestări la oamenilor) Care trădează o mare grabă Si: iute, întins, repezit, grăbit, precipitat2, repede, (rar) zoritor (3), zornic, (înv) pripitor, rapid.

zorit1 s.n. Ivirea zorilor. ♦ Ext. Momentul cînd se luminează de ziuă. ♦ Locul de unde se ivesc zorile. • /v. zori3.

zorit2, -ă adj. (despre oameni) Care se grăbește foarte mult; foarte repede, rapid. Hangiul... pleacă zorit să dea porunci (BRĂT.). ◊ (adv.) Surorile împleteau zorit la ciorapi (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zori2.

ZORIT adj. p. ZORI1. Grăbit peste măsură: deocamdată nu era ~, avea din ce să trăească și mai putea să aștepte SLV.; – adv.: stă la o masă plecat pe un teanc de foi... și scrie ~ articolul de fond VLAH. NEZORIT.

ZORIT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Care se grăbește foarte mult, care lucrează cu mare grabă sau foarte repede. Cazacii mîncau zoriți și cu urechea la pîndă. SADOVEANU, O. VII 37. Dacă nu ești prea zorită, treci pe poartă și vino-ncoace nițel. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 102. Pe chei lumea aleargă zorită după treburi. DUNĂREANU, CH. 84. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, P. 58. ◊ (Adverbial) Surorile împleteau zorit la ciorapi, la tîrlici și mănuși. DELAVRANCEA, T. 269.

ZORIT2, -Ă, zoriți, -te, adj. Grăbit peste măsură; foarte repede. – V. zori2.

zorit a. foarte grăbit.

2) zorít, -ă adj. (d. a zori). Grăbit: era zorit s’ajungă acasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zorit (reg.) s. n., pl. zorituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZORIT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit. (Un mers ~.) 2. accelerat, grăbit, iuțit, rapid. (Ritm ~ de deplasare.)

ZORIT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. accelerat, grăbit, iuțit, rapid. (Ritm ~ de deplasare.)

Intrare: zorit (adj.)
zorit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorit
  • zoritul
  • zoritu‑
  • zorită
  • zorita
plural
  • zoriți
  • zoriții
  • zorite
  • zoritele
genitiv-dativ singular
  • zorit
  • zoritului
  • zorite
  • zoritei
plural
  • zoriți
  • zoriților
  • zorite
  • zoritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zorit, zorităadjectiv

  • 1. Care se grăbește foarte mult; foarte repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: accelerat grabnic grăbit iute iuțit precipitat rapid repede repezit întins
    • format_quote Cazacii mîncau zoriți și cu urechea la pîndă. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote Dacă nu ești prea zorită, treci pe poartă și vino-ncoace nițel. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 102. DLRLC
    • format_quote Pe chei lumea aleargă zorită după treburi. DUNĂREANU, CH. 84. DLRLC
    • format_quote În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, P. 58. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Surorile împleteau zorit la ciorapi, la tîrlici și mănuși. DELAVRANCEA, T. 269. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.