13 definiții pentru zvârcolitură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZVÂRCOLITURĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.
zvârcolitură sf [At: TDRG / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârcoli + -itură] (Reg) 1 Zbucium (4). 2 Zvârcolire (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZVÂRCOLITURĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
svârcolitură sf vz zvârcolitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zvîrcolitură s.f. Zvîrcolire. • pl. -i. /zvîrcoli + -tură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZVÎRCOLITURĂ, zvîrcolituri, s. f. Zvîrcolire (1). Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG. [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZVÎRCOLITURĂ, zvîrcolituri, s. f. Zvîrcolire. – Din zvîrcoli + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zvîrcolitúră f., pl. ĭ. Zvîrcoleală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zvârcolitură (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcoliturii; pl. zvârcolituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zvârcolitură (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcoliturii; pl. zvârcolituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zvârcolitură s. f., g.-d. art. zvârcoliturii; pl. zvârcolituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZVÂRCOLITURĂ s. v. zbatere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZVÎRCOLITURĂ s. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolire. (~ peștelui în năvod.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zvârcolitură, zvârcoliturisubstantiv feminin
- 1. Zbatere, zvârcolire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zbatere zvârcolire
- Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG. DLRLC
- [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685. DLRLC
-
etimologie:
- Zvârcoli + -tură. DEX '09 DEX '98 DLRM