opțiuni
  • info

11 definiții pentru zvântat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂNTAT2, -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

ZVÂNTAT2, -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

zvântat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 43/9 / Pl: ~ați, ~e / E: zvânta] 1 Care și-a pierdut aproape toată umezeala Si: (îvp) zbicit3 (1), (îvr) zbiciulat. 2 (D. alimente) Care este parțial uscat (pentru a fi conservat). 3 (Înv; d. băuturi alcoolice) Care este ușor acru (sub influența aerului). 4 (D. timp; pex; d. mediu) Care este lipsit de precipitații abundente. 5 (Îvr; d. oameni) Slăbănog. 6 (Reg; d. coama calului) Agitat în vânt.

svântat, ~ă a vz zvântat2

zvîntat2, -ă adj. Care și-a pierdut (aproape total umezeala); care este uscat parțial, mai ales la suprafață. Căutară un loc zvîntat să se așeze (STANCU). ♦ (despre alimente) Care este parțial uscat, pentru a fi conservat. Sfîrșii ospățul meu cu mere zvîntate și cu nuci (HOG.). ♦ (despre timp sau, ext., despre medii) Care este lipsit de precipitații abundente. Cînepă și porumbul au nevoie de un mediu mai zvîntat (AGRO.). • pl. -ți, – te. /v. zvînta.

ZVÎNTAT2, -Ă, zvîntați, -te, adj. Uscat puțin (după ce a fost udat sau umezit, v. zbicit); (despre alimente) deshidratat, uscat (la vînt sau la soare) pentru a fi conservat. Pornim spre Cucuieți pe o cărăruie zvîntată. SADOVEANU, O. VIII 202. Măi Țîlică, ia vezi de vro două brazde zvîntate, să facem un așternut pentru dumnealui. HOGAȘ, M. N. 66. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele și dau peste o cutie cu țîri zvîntați ce-i luasem la drum. ALECSANDRI, T. I 310. [Carnea] sub formă de pastramă, adecă zvîntată de toate sucurile ei. I. IONESCU, M. 203.

ZVÎNTAT2, -Ă, zvîntați, -te, adj. Uscat ușor la vînt sau la soare; zbicit. – V. zvînta.

svântat a. uscat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zvântat s. n.

zvântat adj. m., pl. zvântați; f. sg. zvântată, pl. zvântate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZVÂNTAT adj. v. uscat.

ZVÎNTAT adj. uscat, zbicit. (Rufe ~.)

Intrare: zvântat (adj.)
zvântat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvântat
  • zvântatul
  • zvântatu‑
  • zvântată
  • zvântata
plural
  • zvântați
  • zvântații
  • zvântate
  • zvântatele
genitiv-dativ singular
  • zvântat
  • zvântatului
  • zvântate
  • zvântatei
plural
  • zvântați
  • zvântaților
  • zvântate
  • zvântatelor
vocativ singular — —
plural — —
svântat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvântat, zvântatăadjectiv

  • 1. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: uscat zbicit
    • format_quote Pornim spre Cucuieți pe o cărăruie zvîntată. SADOVEANU, O. VIII 202. DLRLC
    • format_quote Măi Țîlică, ia vezi de vro două brazde zvîntate, să facem un așternut pentru dumnealui. HOGAȘ, M. N. 66. DLRLC
    • format_quote Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele și dau peste o cutie cu țîri zvîntați ce-i luasem la drum. ALECSANDRI, T. I 310. DLRLC
    • format_quote [Carnea] sub formă de pastramă, adecă zvîntată de toate sucurile ei. I. IONESCU, M. 203. DLRLC
etimologie:
  • vezi zvânta DEX '09 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.