15 definiții pentru zăbăluță
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂBĂLUȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.
zăbăluță sf [At: POLIZU / V: (reg) ~bel~ / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: zăbală + -uță] 1-4 (Șhp) Zăbală (1-2) (mică). 5 (Pop) Strună1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăbăluță s.f. 1 Un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, folosite pentru a conduce calul. 2 Zăbală (la colțurile gurii). Copilului îi apăruse o zăbăluță. • pl. -e. /zăbală + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂBĂLUȚĂ (pl. -țe) sf. 🐒 = STRUNĂ3 [zăbală].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Ciubzzz
- acțiuni
ZĂBĂLUȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂBĂLUȚĂ, zăbăluțe, s. f. Un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. Ion Leahu apucă dîrlogii cailor aproape de zăbăluțe. MIHALE, O. 509.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂBĂLUȚĂ, zăbăluțe, s. f. Un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. – Din zăbală + suf. -uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zăbăluță f. lănțișor la frâu prins sub fălcile calului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăbălúță f., pl. e (dim. d. zăbală). Zăbala cea mică (numită și trînzeluță, compusă din doŭă brațe de fer), care, de ordinar, ajunge p. a conduce calu. (Țăraniĭ nu se servesc de cît de ĭa). V. strună.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăbeluță sf vz zăbăluță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăbăluță s. f., g.-d. art. zăbăluței; pl. zăbăluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
zăbăluță s. f., g.-d. art. zăbăluței; pl. zăbăluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăbăluță s. f., g.-d. art. zăbăluței; pl. zăbăluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂBĂLUȚĂ s. 1. v. strună. 2. v. ragadă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂBĂLUȚĂ s. 1. strună. (~ la zăbala căpăstrului.) 2. (MED.) ragadă, zăbale (pl.), (prin Ban.) zobele (pl.).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zăbăluță, zăbăluțesubstantiv feminin
- sinonime: strună
- Ion Leahu apucă dîrlogii cailor aproape de zăbăluțe. MIHALE, O. 509. DLRLC
-
-
etimologie:
- Zăbală + -uță. DEX '09 DEX '98 DLRM