ZĂDUF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zăduh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.

zăduf sn [At: COD. VOR² 56^r/9 / V: (îrg) ~ug, ~uh, ~uu, ~uv, (îvr) zeduv / Pl: ~uri / E: vsl *задуфури, cf bg задуф] 1 Căldură mare, înăbușitoare. Si: (Înv) ars (8), (reg) arsoare (1), (pop) arsură (7), arșiță (1), caniculă (2), cocăt, crăpăt, cuptor (25), dogoare (1), dogoreală (1), fierbințeală (2), friptoare (1), jar, japsă, năbușeală, năduf, nădușeală, năplăială, pâclă, pârjol, pojar, prepăt, prigoare, (îrg) pripeală¹, pripec, puhăială¹, toropeală, (liv) torpoare, vipie, zăpușeală, zăpuc². 2 (Pop; fig) Necaz (1). 3 (Reg) Sufocare (1). 4 (Fig; lpl) Dificultăți (3).

zăduf s.n. 1 Căldură mare, sufocantă; arșiță, caniculă, nădușeală; zăpușeală. Un zăduf nesuferit (CHIRIȚ.). 2 Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Avea un zăduf că nu putea să-și sfîrșească planul. • pl. -uri. și zăduh s.n. /<sl. veche задоуха; cf. bg. задух.

ZĂDUF (pl. -ufuri), Mold. ZĂDUV (pl. -uvuri), †ZĂDUH (pl. -uhuri) sn. 1 🌦 Căldură năbușitoare, pîclă, zăpușală: ieșind să se mai răcorească de zăduful zilei, intră în grădină (ISP.); El poftind ca să se scalde, să răsufle de zăduf, descălecînd, legă calul la umbra unui stuf (PANN.); dzua zăduhul m’au dosădit, noaptea frigul și somnul se-au depărtat de ochii miei (PAL.); Zăduh fierbinte usucă gîtlejul (STAM.) ¶ 2 Fig. Năduf, supărare, necaz, neliniște sufletească: zăduhul ce-o muncește simte bine c’o sugrumă ziua la miezea-mare (DLVR.) [sl. zaduhŭ].

ZĂDUF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zăduh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.

ZĂDUF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală. V. caniculă. Odată ne pomenim cu el în toiul verii, cînd era zăduful mai mare, că vine la vecernie îmbrăcat cu două blăni. STĂNOIU, C. I. 121. Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. Era mare secetă, nesuferită arșiță, greu zăduf. SLAVICI, O. I 331. 2. Fig. (Și în forma zăduh) Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Zăduful ce-o muncește simte bine c-o sugrumă. DELAVRANCEA, S. 37. Am dat zarafului (casierului ) de la Cochii Vechi lei 1000, ca să nu-mi facă zădufuri (greutăți) la numărătoarea banilor. FILIMON, C. 230. – Variantă: zăduh s. n.

ZĂDUF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zăduh s. n.] – Bg., sb. zaduh.

ZĂDUF ~uri n. 1) Căldură înăbușitoare; zăpușeală. 2) fig. Stare sufletească apăsătoare; necaz. /<bulg., sb. zaduhu

zăduf n. căldură năbușitoare: e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].

zădúf și (vechĭ) -úh și -úv n., pl. urĭ (vsl. za-duhŭ, năduf; bg. záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală: e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mĭ-a făcut acest om!

zădug sn vz zăduf

zăduh sn vz zăduf

zăduu sn vz zăduf

zăduv sn vz zăduf

zeduv sn vz zăduf

zăduh s.n. v. zăduf.

ZĂPUC (pl. -ucuri) sn. 🌦 = ZĂDUF: nu te supune nici viforul nici ~ul: muncă și iar muncă! (JIP.); vînturile alungă ~ul și dă putere muncitorului să lucre vara (NOV.) [srb. zapuhati „a sufla”].

zăduf s. n., (necazuri) pl. zădufuri

zăduf s. n., (necazuri) pl. zădufuri

zăduf s. n., (dificultăți) pl. zădufuri

zăduf

zăduf, -furi.

ZĂDUF s. v. caniculă.

ZĂDUF s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

zăduf s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

ZĂDUF s. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

zăduf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.

ZĂDUV s. n. (Mold., Var.) Zăduf.