ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

zăhărel sn [At: CARAGIALE, O. II, 96 / V: (reg) zâh~ / Pl: ~e / E: zahăr + -el] 1-2 (Șhp) Zahăr (1) (puțin). 3-4 (Pfm; îe) A duce (sau a purta) (pe cineva) (sau a se lăsa dus ori adus) cu zăhărelul A înșela (pe cineva) (sau a se lăsa înșelat) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 5 (Reg; lpl) Dulciuri (40). 6 (Bot; reg) Gheață (11) (Begonia semperflorens).

zăhărel s.n. 1 Dim. al lui zahăr. ◊ Expr. A duce, a purta (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela pe cineva (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. Nu mă duci tu pe mine cu zăhărelul (POP.). 2 (reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. • pl. -e. /zahăr + -el.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). Da tu, puică, ce-i mînca, Că ți-a adus bădița, Vinișor în cea ploscuță Și pîniță-n cea trăistuță, Zăhărel în cea mînuță, Na, mînîncă, măi puicuță. ȘEZ. XX 157. ◊ Loc. adv. (Familiar) Cu zăhărelul = cu vorba, cu promisiuni înșelătoare; cu cobza sau cu preșul. Ce mai e, domnule Zaharia Duhu, cu comoara dumitale. încă nu s-a lăsat adusă cu zăhărelul? C. PETRESCU, R. DR. 221. 2. (Mold., la pl.) Zaharicale, dulciuri, bomboane. În unele sate... bradul acesta... se împodobește cu fel de fel de zăhărele. MARIAN, Î. 98.

ZĂHĂREL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu zăhărelul = a înșela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare. A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc. 2. (Reg., la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.

ZĂHĂREL ~e n. (diminutiv de la zahăr): A duce (sau a lua) cu ~ul a înșela ademenind cu promisiuni. /zahăr + suf. ~el

zâhărel sn vz zăhărel

zăhărel (zahăr) s. n. (și în expr.)

zăhărel (zahăr) s. n.

zăhărel (diminutiv al lui zahăr) s. n.

zăhărele (dulciuri) (reg.) s. n. pl.

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărelele

zăhărele (zaharicale) s. n. pl.

ZĂHĂRELE s. pl. v. cofeturi, dulciuri, zaharicale.

zăhărele s. pl. v. COFETURI. DULCIURI. ZAHARICALE.

zăhărel s. m. (dim.) 1. somnifer. 2. (tox.) drog. 3. băutură întăritoare / energizantă.

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit.