ZĂLUȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

zăluță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: zală + -uță] 1-2 (Șhp) Za² (1) (mică). 3 Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință.

zăluță s.f. 1 Dim. al lui za. 2 Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. • pl. -e. /za² + -uță.

ZĂLUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. ZA: Iată vine-a mea drăguță Cu cătrința cu ~ (IK.-BRS.).

ZĂLUȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za². 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință. – Za² + suf. -uță.

ZĂLUȚĂ, zăluțe, s. f. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință; za. Foaie verde trei bujori, Aveți grijă, măi feciori, Iată vine-a mea drăguță Cu cătrința cu zăluța. JAKNIK-BÎRSEANU, D. 360.

ZĂLUȚĂ, zăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui za. 2. Cusătură de flori în formă de lănțișor, care se face pe ie sau pe catrință.

ZĂLUȚĂ ~e f. (diminutiv de la za) Broderie în formă de lănțișor care se face pe ie sau pe catrință. /zale + suf. ~uță

zăluță s. f., g.-d. art. zăluței; pl. zăluțe

zăluță s. f., g.-d. art. zăluței; pl. zăluțe

zăluță s. f., g.-d. art. zăluței; pl. zăluțe