14 definiții pentru îmbelșugat
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugat, -ă adj.] – V. îmbelșuga.
ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugat, -ă adj.] – V. îmbelșuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbelșugat, ~ă a [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 144/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbelșuga] 1 Care există din belșug Si: abundent, bogat, (reg; rar) îmbelșugător (1). 2 (Pex) Care are din abundență din cele necesare Si: abundent, bogat, îndestulat, (reg; rar) îmbelșugător (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBELȘUGAT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență toate cele trebuincioase (v. îndestulat, abundent, bogat); care există, se află din belșug, din abundență. Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată. ▭ Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158. Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46. – Variantă: îmbielșugat, -ă (SADOVEANU, D. P. 163) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBELȘUGAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMBELȘUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belșug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosință. /v. a îmbelșuga
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbelșugat a. abundant.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBIELȘUGAT, -Ă adj. v. îmbelșugat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBIELȘUGAT, -Ă adj. v. îmbelșugat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBIELȘUGAT, -Ă adj. v. îmbelșugat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bișugit a vz îmbelșugat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbielșugat, ~ă a vz îmbelșugat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbilșugat, ~ă a vz îmbelșugat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbelșugat adj. m., pl. îmbelșugați; f. îmbelșugată, pl. îmbelșugate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*îmbelșugat adj. m., pl. îmbelșugați; f. îmbelșugată, pl. îmbelșugate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBELȘUGAT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viață ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBELȘUGAT adj. 1. abundent, bogat, bun, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Am avut o recoltă ~.) 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viață ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prînz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îmbelșugat, îmbelșugatăadjectiv
- 1. Care are din abundență cele trebuincioase. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bogat
- Recoltă îmbelșugată. Casă îmbelșugată. DLRLC
- Agricultura socialistă eliberează țărănimea muncitoare de exploatare și-i deschide drum larg spre un trai îmbelșugat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 47. DLRLC
- Pentru omul sovietic viața se face din ce în ce mai îmbelșugată, mai fericită. STANCU, U.R.S.S. 158. DLRLC
- Natura îmbelșugată a acestui pămînt binecuvîntat n-a putut fi încă secătuită de lăcomia și nesocotința omenească. BART, S. M. 46. DLRLC
- 1.1. Care există din belșug, din abundență. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: abundent
-
etimologie:
- îmbelșuga DEX '98 DEX '09