8 definiții pentru îmbrâncire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBRÂNCIRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci.
ÎMBRÂNCIRE, îmbrânciri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. – V. îmbrânci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbrâncire sf [At: (a. 1794) GCR. II, 153/22 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ri / E: îmbrânci] 1 Împingere a cuiva cu un brânci Si: busculadă, îmbrânceală (1), îmbrâncit1 (1), îmbrâncitură (1) Vz ghiontuială. 2 Împingere bruscă și violentă, repetată, între mai multe persoane Si: îmbrânceală (2), îmbrâncit1 (2), îmbrâncitură (2). 3 Dare afară Si: îmbrâncit1 (3), îmbrâncitură (3). 4 Respingere bruscă Si: îmbrâncit1 (4), îmbrâncitură (4). 5 Mers greu (din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei) Si: îmbrâncit1 (5). 6 (Înv; fig) Îndemnare insistentă către ceva Si: îmbrâncit1 (6). 7 (Înv; fig) Stimulare. 8 (Înv; fig) Alungare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înbrâncire sf vz îmbrâncire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbrâncire s. f., g.-d. art. îmbrâncirii; pl. îmbrânciri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbrâncire s. f., g.-d. art. îmbrâncirii; pl. îmbrânciri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbrâncire s. f., g.-d. art. îmbrâncirii; pl. îmbrânciri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBRÂNCIRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBRÎNCIRE s. ghiontire, îmboldire, îmbrînceală, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îmbrâncire, îmbrâncirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) îmbrânci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- îmbrânci DEX '98 DEX '09