opțiuni
  • info

5 definiții pentru îmbrăcat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBRĂCAT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCAT1 s. n. Faptul de a (se) îmbrăca; îmbrăcare. – V. îmbrăca.

îmbrăcat1 sn [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pl: ~uri / E: îmbrăca] 1-14 Îmbrăcare (2-15). 15 (Fig; rar) Acoperire. 16-17 Îmbrăcare (17-18).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbrăcat s. n.

îmbrăcat s. n.

îmbrăcat s. n.

Intrare: îmbrăcat (s.n.)
îmbrăcat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatul
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatul
  • ‑mbrăcatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatului
  • ‑mbrăcatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrăcatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) îmbrăca. DEX '09 DEX '98
    sinonime: îmbrăcare
etimologie:
  • vezi îmbrăca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.