11 definiții pentru îmbucurător
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUCURĂTOR, -OARE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care provoacă bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
îmbucurător, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: îmbucura + ~(ă)tor] Care aduce bucurie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUCURĂTOR, -OARE, îmbucurători, -oare, adj. Care bucură, care face bucurie. – Îmbucura + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUCURĂTOR, -OARE, îmbucurători, -oare, adj. Care aduce bucurie, care bucură. Știre îmbucurătoare. Rezultate îmbucurătoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUCURĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care bucură; care aduce bucurii. O noutate ~oare. /a îmbucura + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbucurător a. care îmbucură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbucurătór, -oáre adj. Care-țĭ produce bucurie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbucurător adj. m., pl. îmbucurători; f. sg. și pl. îmbucurătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbucurător adj. m., pl. îmbucurători; f. sg. și pl. îmbucurătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbucurător adj. m., pl. îmbucurători; f. sg. și pl. îmbucurătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Îmbucurător ≠ dezolant, întristător, mâhnitor, supărător
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îmbucurător, îmbucurătoareadjectiv
- 1. Care bucură, care provoacă bucurie. DEX '09 DLRLCantonime: dezolant mâhnitor supărător întristător
- Știre îmbucurătoare. Rezultate îmbucurătoare. DLRLC
-
etimologie:
- Îmbucura + -ător. DEX '09 DEX '98