8 definiții pentru îmbuibare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUIBARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba.
ÎMBUIBARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – V. îmbuiba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbuibare sf [At: CALENDARIU (1814), 170/13 / Pl: ~bări / E: îmbuib] 1 Umplere a stomacului până la refuz. 2 Oferire cuiva a tot ce dorește, fără măsură. 3 Somn excesiv. 4 Consumare de mâncare sau băutură peste măsură Si: ghiftuire, îndopare. 5 Înmulțire a plantelor care cresc într-o regiune umedă. 6 (Fig) Extindere peste măsură. 7 Îmbibare. 8 (Rar) Îmbinare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUIBARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; îndoparea organismului cu mîncare peste măsură; p. ext. trai bun, belșug excesiv. Muncitorii și tehnicienii din întreprinderile naționalizate nu mai lucrează pentru îmbuibarea stăpînilor, ci pentru bunăstarea lor și a familiei lor, pentru înflorirea patriei celor ce muncesc. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2166.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îmbuibare (desp. -bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbuibare (-bui-) s. f., g.-d. art. îmbuibării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbuibare s. f. (sil. -bui-), g.-d. art. îmbuibării; pl. îmbuibări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUIBARE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saț. (~ cuiva cu mâncare.) 2. v. huzur.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUIBARE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saț. (~ cuiva cu mîncare.) 2. huzur. (Trăiește în ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -bui-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îmbuibare, îmbuibărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) îmbuiba și rezultatul ei; stare de om îmbuibat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Trai bun, belșug excesiv. DLRLCsinonime: huzur
- Muncitorii și tehnicienii din întreprinderile naționalizate nu mai lucrează pentru îmbuibarea stăpînilor, ci pentru bunăstarea lor și a familiei lor, pentru înflorirea patriei celor ce muncesc. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2166. DLRLC
-
-
etimologie:
- îmbuiba DEX '09 DEX '98