9 definiții pentru îmbuibat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUIBAT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
îmbuibat, ~ă a [At: PANN, P. V. II, 115/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbuiba] 1 (D. stomac) Umplut până la refuz. 2 Care a mâncat și a băut peste măsură Si: ghiftuit, îndopat2 (3). 3 Îmbibat (1). 4 (D. plante care cresc într-o regiune umedă) Înmulțit peste măsură. 5 (Fig) Extins peste măsură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUIBAT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit de mâncare și băutură. – V. îmbuiba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBUIBAT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. (Despre burtă, stomac) Încărcat cu mîncare mai multă decît este necesar; (despre oameni) peste măsură de sătul, p. ext. ghiftuit de trai bun. Ce rost și-ar fi avut o burtă îmbuibată peste măsură? SAHIA, N. 43. Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomahul îmbuibat. NEGRUZZI, S. II 180. ◊ Fig. Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăți turcești. ODOBESCU, S. I 326. ◊ (Substantivat) Atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpîni și robi, flămînzi și îmbuibați. RUSSO, S. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbuibat a. 1. îndopat cu mâncări; 2. fig4. plin: îmbuibat de patimi. ║ m. om sătul care are toate în belșug.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbuĭbát, -ă adj. Sătul de banĭ și de fericire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mâncare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mîncare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Îmbuibat ≠ lihnit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îmbuibat, îmbuibatăadjectiv
-
- Ce rost și-ar fi avut o burtă îmbuibată peste măsură? SAHIA, N. 43. DLRLC
- Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomahul îmbuibat. NEGRUZZI, S. II 180. DLRLC
- Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăți turcești. ODOBESCU, S. I 326. DLRLC
- Atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpîni și robi, flămînzi și îmbuibați. RUSSO, S. 130. DLRLC
- 1.1. Ghiftuit de trai bun. DLRLC
-
etimologie:
- îmbuiba DEX '98 DEX '09