îmbumba¹ vt [At: BARONZI, L. 110 / V: (Mol) ~bia / Pzi: ~bez / E: în- + bumb] (Mol; Trs) 1 A coase nasturi Si: a bumbi. 2 A încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte.

ÎMBUMBA, îmbumb, vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A încheia, petrecînd nasturii prin cheotoare. (Atestat în forma îmbumbia) Locotenentul Ghenea sări în picioare îmbumbiindu-și nasturii. C. PETRESCU, Î. II 3. – Variantă: (rar) îmbumbia, îmbumbiez, vb. I.

A ÎMBUMBA îmbumb tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb

îmbumbia v vz îmbumba¹

îmbúmb, a -á v. tr. (d. bumb). Est. Încheĭ pin ajutoru bumbilor: îmĭ îmbumb haĭna. V. refl. Mă îmbumb la haĭnă.

îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbumb, 3 îmbumbă; conj. prez. 1 sg. să îmbumb, 3 să îmbumbe

îmbumba (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îmbumbă

îmbumba vb., ind. prez. 1 sg. îmbumb, 3 sg. și pl. îmbumbă

ÎMBUMBA vb. v. încheia, închide.

îmbumba vb. v. ÎNCHEIA. ÎNCHIDE.

A îmbumba ≠ a dezbumba

îmbumbá, îmbumb, (îmbumbi, bumbi), v.t.r. (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).

îmbumba, îmbumb, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii, a muri: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Din în- + bumb „nasture” (Scriban, DEX, MDA).

îmbumba, îmbumb, vb. tranz., refl. – 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.