opțiuni
  • info

11 definiții pentru îmbunare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUNARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna.

ÎMBUNARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. ♦ (Înv.) Lingușire. – V. îmbuna.

îmbunare sf [At: CALENDARIU (1844), 61/3 / Pl: ~nări / E: îmbuna] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun din punct de vedere moral Si: îmbunat1 (1), îndreptare. 2 Potolire. 3 Consolare. 4 Încurajare. 5 Binedispunere. 6 (Înv) Convingere. 7 (Reg) Promisiune. 8 (Asr) Mângâiere. 9 (Asr) Încurajare. 10 (Iuz) Lingușire. 11 Împăcare. 12 (Șfg) Îmblânzire. 13 Îndreptare a vremii Si: îmbunat1 (13). 14 (Ban; ccr) Înțelegere cu privire la zestre Si: îmbunat1 (14).

ÎMBUNARE s. f. Acțiunea de a (se) îmbuna; potolire, liniștire. Îmbunarea lui nu-i plăcea. CONTEMPORANUL, VII 485. ♦ (Învechit) Lingușire. Stroici este un copil care nu cunoaște încă pre oameni, nu știe ce este îmbunarea și minciuna. NEGRUZZI, S. I 141.

îmbunare f. 1. acțiunea de a îmbuna; 2. fig. lingușire josnică: nu știe ce este îmbunarea și minciuna. NEGR.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbunare s. f., g.-d. art. îmbunării

îmbunare s. f., g.-d. art. îmbunării

îmbunare s. f., g.-d. art. îmbunării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUNARE s. v. calmare.

ÎMBUNARE s. v. flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.

ÎMBUNARE s. calmare, domolire, îmblînzire, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.)

îmbunare s. v. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE.

Intrare: îmbunare
îmbunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunare
  • ‑mbunare
  • îmbunarea
  • ‑mbunarea
plural
  • îmbunări
  • ‑mbunări
  • îmbunările
  • ‑mbunările
genitiv-dativ singular
  • îmbunări
  • ‑mbunări
  • îmbunării
  • ‑mbunării
plural
  • îmbunări
  • ‑mbunări
  • îmbunărilor
  • ‑mbunărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbunare, îmbunărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmbuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.