7 definiții pentru îmbunat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBUNAT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
ÎMBUNAT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, calmat; (rar) blând, binevoitor. – V. îmbuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbunat1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri / E: îmbuna] 1 Îmbunare (1). 2 Potolire. 3 Consolare. 4 Încurajare. 5 Binedispunere. 6 (Înv) Convingere. 7 (Reg) Promisiune. 8 (Asr) Mângâiere. 9 (Asr) încurajare. 10 (Iuz) Lingușire. 11 Împăcare. 12 (Șfg) Îmblânzire. 13-14 Îmbunare (13-14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbunat2, ~ă a [At: CORESI, PS. 391 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbuna] 1 Devenit mai bun din punct de vedere moral. 2 Potolit. 3 Consolat. 4 Încurajat. 5 Binedispus. 6 Convins. 7 Care a tăcut o promisiune. 8 Care a fost făcut fericit. 9 Împăcat. 10 Determinat prin purtare bună să ofere ceva. 11 (Reg; d. știuleții de porumb) Aproape copt. 12 (D. vreme) îndreptată. 13 (Înv) Împodobit. 14 (Asr) Care a câștigat bunăvoința cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUNAT, -Ă, îmbunați, -te, adj. Împăcat, potolit, calmat; (neobișnuit) blînd, binevoitor. Nevasta se-nvîrte, avînd Spre toți cîte-o vorbă-mbunată. COȘBUC, P. II 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMBUNAT adj. v. calmat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUNAT adj. calmat, domolit, îmblînzit, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbunat, -ă, îmbunați, -te, adj. – Calmat, liniștit, potolit. – Din îmbuna (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îmbunat, îmbunatăadjectiv
- 1. Calmat, domolit, liniștit, potolit, îmblânzit, împăcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Binevoitor, blând. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: binevoitor blând
- Nevasta se-nvîrte, avînd Spre toți cîte-o vorbă-mbunată. COȘBUC, P. II 47. DLRLC
-
-
etimologie:
- îmbuna DEX '98 DEX '09