îmbunătățire sf [At: DRĂGHICI, R. 153/21 / V: (înv) ~țare / Pl: ~ri / E: îmbunătăți] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun Si: îmbunătățit¹ (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5 Conferire a unei valori sau a unei calități superioare Si: îmbunătățit¹ (5). 6 (Teh) Denumire generică pentru procedee menite să dea unui material o calitate superioară, care să-l facă apt pentru o utilizare specială Si: îmbunătățit¹ (6). 7 (Met) Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj, care constă într-o încălzire la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial Si: îmbunătățit¹ (7). 8 (Agr; mpl; șîs ~ funciară) Lucrare de tehnică agricolă, făcută pentru a fertiliza terenurile neproductive, slab productive sau degradate prin dirijarea rațională a apei Si: îmbunătățit¹ (8).

ÎMBUNĂTĂȚIRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.

îmbunătățare sf vz îmbunătățire

îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri

îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri

îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri

ÎMBUNĂTĂȚIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. v. corectare. 3. v. ameliorare. 4. v. optimizare. 5. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

ÎMBUNĂTĂȚIRE s. 1. îndreptare, remediere. (~ situației existente.) 2. corectare, corijare, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.) 3. ameliorare, ameliorație, îndreptare. (~ vremii.) 4. (AGRON.) îmbunătățiri funciare = ameliorații (pl.).

Îmbunătățire ≠ agravare

ÎMBUNĂTĂȚÍRE (< îmbunătăți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei. 2. (TEHN.) Tratament termic aplicat oțelurilor pentru a le mări rezistența și a le conferi calitățile necesare prelucrărilor ulterioare; constă din călire, urmată de revenirea la o temperatură înaltă, inferioară însă celei de călire. 3. (AGR.) Îmbunătățiri funciare = ansamblu de lucrări tehnice și biologice folosite în agricultură pentru valorificarea terenurilor improprii sau slab productive (ex. organizarea teritoriului, irigarea, desecarea, îndiguirea, conservarea solului etc.); ameliorații.