opțiuni
  • info

15 definiții pentru îmbăla

din care

Explicative DEX

ÎMBĂLA, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

ÎMBĂLA, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

îmbăla vt [At: CORESI, PS. 73/31 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~lez, (reg) îmbal, (înv) îmbăl / E: în- + bale] 1 (Pop) A umple de bale Si: (pop) a îmbăloșa (1). 2 (Pop) A umezi cu salivă. 3 (Reg) A muia cu salivă firul în timpul torsului manual. 4 (Înv; fig) A calomnia. 5 (Înv; fig) A insulta. 6 (Înv; fig) A înjura. 7 (Înv; fig) A folosi cuvinte vulgare la adresa cuiva Si: (înv) a îmbălăcări (4). 8 (Pop) A plescăi.

ÎMBĂLA, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a muia cu salivă. Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. ♦ Refl. Fig. A folosi cuvinte triviale. Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.

A ÎMBĂLA ~ez tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale

A SE ÎMBĂLA mă ~ez intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale

îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale.

îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.

Ortografice DOOM

îmbăla (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălez, 3 îmbălează; conj. prez. 1 sg. să îmbălez, 3 să îmbăleze

îmbăla (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbălează

îmbăla vb., ind. prez. 1 sg. îmbălez, 3 sg. și pl. îmbălează

îmbălez.

Sinonime

ÎMBĂLA vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.

ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.

îmbăla vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

Intrare: îmbăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălare
  • ‑mbălare
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatu‑
  • ‑mbălatu‑
  • îmbălând
  • ‑mbălând
  • îmbălându‑
  • ‑mbălându‑
 singular plural
  • îmbălează
  • ‑mbălează
  • îmbălați
  • ‑mbălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălez
  • ‑mbălez
 (să)
  • îmbălez
  • ‑mbălez
  • îmbălam
  • ‑mbălam
  • îmbălai
  • ‑mbălai
  • îmbălasem
  • ‑mbălasem
a II-a (tu)
  • îmbălezi
  • ‑mbălezi
 (să)
  • îmbălezi
  • ‑mbălezi
  • îmbălai
  • ‑mbălai
  • îmbălași
  • ‑mbălași
  • îmbălaseși
  • ‑mbălaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălează
  • ‑mbălează
 (să)
  • îmbăleze
  • ‑mbăleze
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălă
  • ‑mbălă
  • îmbălase
  • ‑mbălase
plural I (noi)
  • îmbălăm
  • ‑mbălăm
 (să)
  • îmbălăm
  • ‑mbălăm
  • îmbălam
  • ‑mbălam
  • îmbălarăm
  • ‑mbălarăm
  • îmbălaserăm
  • ‑mbălaserăm
  • îmbălasem
  • ‑mbălasem
a II-a (voi)
  • îmbălați
  • ‑mbălați
 (să)
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălarăți
  • ‑mbălarăți
  • îmbălaserăți
  • ‑mbălaserăți
  • îmbălaseți
  • ‑mbălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălează
  • ‑mbălează
 (să)
  • îmbăleze
  • ‑mbăleze
  • îmbălau
  • ‑mbălau
  • îmbălară
  • ‑mbălară
  • îmbălaseră
  • ‑mbălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbăla, îmbălezverb

  • 1. A umple de bale; a umezi cu salivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbăloșa
    • 1.1. prin specializare A muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. DLRLC
    • 1.2. figurat A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: drăcui ocărî înjura
      • format_quote Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.
etimologie:
  • În + bale DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.