4 definiții pentru împelițare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împelițare sf [At: M. COSTIN ap. GÂDEI / V: ~pie~ / Pl: ~țări / E: împelița] (Înv) Întrupare.
împielițare sf vz împelițare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPELIȚARE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împelițare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: împelițare
împelițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
împielițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)