împilat¹ sn [At: DA ms / V: im~ / Pl: ~uri / E: împila] 1-4 Împilare (1-4). 5 Apăsare. 6 (Fig) Înduplecare. 7-8 Împilare (7-8). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 (Nob) Dispreț.

împilat², ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 47 / V: im~, -lit, înci- / Pl: -ați, -e / E: împila] 1 Călcat în picioare. 2 A cărui dezvoltare s-a oprit prematur. 3 (D. fân) Presat². 4 (Reg; d. cal) împiedicat prin legarea capului de unul dintre picioare, spre a nu fugi. 5 Apăsat². 6 (Fig) înduplecat². 7 Făcut să se aplece spre pământ. 8 Împovărat peste măsură. 9 Asuprit². 10 Biciuit². 11 (Nob) Disprețuit².

ÎMPILAT, -Ă, împilați, -te, adj. Oprimat, asuprit. O dată cu răsturnarea totală a stărilor de lucruri de ieri, vine vremea și acestui muncitor împilat. SADOVEANU, E. 25. ◊ (Substantivat) Asupriții și împilații – atît de mulți la număr – ar fi pierdut, pierzîndu-l, un mare sprijin și apărător. NEGRUZZI, S. I 244. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților și cereau o răzbunare strălucitoare. BĂLCESCU, O. II 41.

impilat¹ sn vz împilat¹

impilat², ~ă a vz împilat²

împilit¹, ~ă a vz împilat²

încilit, ~ă a vz împilat

ÎMPILAT adj., s. v. oprimat.

ÎMPILAT adj., s. asuprit, exploatat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)