8 definiții pentru împrumutător
Explicative DEX
ÎMPRUMUTĂTOR, -OARE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.
ÎMPRUMUTĂTOR, -OARE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împrumutător, ~oare [Al: PSALT. 235/38 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împrumuta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împrumută (1). 3-4 smf, a (Persoană) de la care se împrumută (2) ceva. 5 a (Lin; înv; d. limbi) De la care se preiau cuvinte. 6 a (D. popoare, comunități) De la care se adoptă obiceiuri. 7 a Care este imitat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
împrumutător s. m., pl. împrumutători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrumutător s. m., pl. împrumutători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împrumutător s. m., pl. împrumutători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎMPRUMUTĂTOR s. v. creditor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPRUMUTĂTOR s. (FIN.) creditor, (înv.) datornic. (Îl asaltează ~ii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
împrumutător, împrumutătorisubstantiv masculin împrumutătoare, împrumutătoaresubstantiv feminin
etimologie:
- Împrumuta + -ător. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.