opțiuni
  • info

13 definiții pentru împărțeală

din care

Explicative DEX

ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

împărțeală sf [At: PRAV. MOLD. 83 / V: ~țală / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: împărți + -eală] 1 (Înv) Divorț. 2-3 (Spc) Împărțire a unor bunuri (prin acord între părți sau) prin lege Si: partaj. 4 (Ccr) Lucru împărțit. 5 (Iuz; îs) Actele ~ Act de partaj.

ÎMPĂRȚEALĂ, împărțeli, s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442.

împărțeală f. rezultat al împărțirii și lucrul de împărțit.

împărțeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană.

Ortografice DOOM

împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli

împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli

împărțeală s. f., g.-d. art. împărțelii; pl. împărțeli

împărțeală, -țeli.

Enciclopedice

ÎMPĂRȚEÁLĂ (< împărți) s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare.

Argou

împărțeală, împărțeli s. f. dojană severă.

Sinonime

ÎMPĂRȚEALĂ s. 1. v. împărțire. 2. v. partaj.

ÎMPĂRȚEALĂ s. 1. împărțire. 2. (JUR.) partaj.

Intrare: împărțeală
împărțeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțeală
  • ‑mpărțeală
  • împărțeala
  • ‑mpărțeala
plural
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelile
  • ‑mpărțelile
genitiv-dativ singular
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelii
  • ‑mpărțelii
plural
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelilor
  • ‑mpărțelilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împărțeală, împărțelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a împărți ceva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: împărțire
    • 1.1. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. DLRLC
      • format_quote A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. DLRLC
      • format_quote Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. DLRLC
      • format_quote Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442. DLRLC
    • 1.2. prin specializare științe juridice Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege. DEX '09 DEX '98
      sinonime: partaj
etimologie:
  • Împărți + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.