opțiuni
  • info

10 definiții pentru împăturire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂTURIRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturare s. f.] – V. împături.

ÎMPĂTURIRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturare s. f.] – V. împături.

împăturire sf [At: DA ms / V: ~rare / Pl: ~ri / E: împături] Strângere a unei haine, a unei pături, a unei pânze etc. prin îndoirea de mai multe ori Si: împăturit1.

ÎMPĂTURIRE, împăturiri, s. f. (Și în forma împăturare) Acțiunea de a împături. – Variantă: împăturare s. f.

ÎMPĂTURARE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURARE s. f. v. împăturire.

ÎMPĂTURARE s. f. v. împăturire.

împăturare sf vz împăturire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăturire s. f., g.-d. art. împăturirii; pl. împăturiri

!împăturire s. f., g.-d. art. împăturirii; pl. împăturiri

împăturire/împăturare s. f., g.-d. art. împăturirii/împăturării; pl. împăturiri/împăturări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)

ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, strîngere, strîns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)

Intrare: împăturire
împăturire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturire
  • ‑mpăturire
  • împăturirea
  • ‑mpăturirea
plural
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirile
  • ‑mpăturirile
genitiv-dativ singular
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirii
  • ‑mpăturirii
plural
  • împăturiri
  • ‑mpăturiri
  • împăturirilor
  • ‑mpăturirilor
vocativ singular —
plural —
împăturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăturare
  • ‑mpăturare
  • împăturarea
  • ‑mpăturarea
plural
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturările
  • ‑mpăturările
genitiv-dativ singular
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturării
  • ‑mpăturării
plural
  • împăturări
  • ‑mpăturări
  • împăturărilor
  • ‑mpăturărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăturire, împăturirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împături DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.