dexonline

2 definiții pentru încelui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încelui [At: DA ms / P: ~lu-i / Pzi: ~esc / E: în- + celui] (Înv) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vt A decepționa. 4 vr A constata că a fost înșelat.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNCELUI vb. (Ban., Trans. SV) A înșela, a amăgi. Nădeajdea aceștii lumi înceluiaște pre om și pre urmă-l umple de frică. PP, 35^r. Decipio. Incsaluesk. Csalok. LEX. MARS., 198. Nici nu poate minți si nici încelui. CAT., 6; cf. PSALT. SEC. XVII, apud TEW; PP, 3^r, 38^r, 85^v. Etimologie: pref. în- + celui. Vezi și celșag, celui, celuitor, celuitură, înceluitor. Cf. c e l u i, o p ă c i, p o t i c ă l i.

Intrare: încelui

încelui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încelui ‑ncelui	înceluire ‑nceluire	înceluit ‑nceluit înceluitu‑ ‑nceluitu‑	înceluind ‑nceluind înceluindu‑ ‑nceluindu‑	singular	plural
		(a) încelui ‑ncelui	înceluire ‑nceluire	înceluit ‑nceluit înceluitu‑ ‑nceluitu‑	înceluind ‑nceluind înceluindu‑ ‑nceluindu‑	înceluiește ‑nceluiește	înceluiți ‑nceluiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înceluiesc ‑nceluiesc	(să) înceluiesc ‑nceluiesc	înceluiam ‑nceluiam	înceluii ‑nceluii	înceluisem ‑nceluisem
	a II-a (tu)	înceluiești ‑nceluiești	(să) înceluiești ‑nceluiești	înceluiai ‑nceluiai	înceluiși ‑nceluiși	înceluiseși ‑nceluiseși
	a III-a (el, ea)	înceluiește ‑nceluiește	(să) înceluiască ‑nceluiască	înceluia ‑nceluia	încelui ‑ncelui	înceluise ‑nceluise
plural	I (noi)	înceluim ‑nceluim	(să) înceluim ‑nceluim	înceluiam ‑nceluiam	înceluirăm ‑nceluirăm	înceluiserăm ‑nceluiserăm înceluisem ‑nceluisem
	a II-a (voi)	înceluiți ‑nceluiți	(să) înceluiți ‑nceluiți	înceluiați ‑nceluiați	înceluirăți ‑nceluirăți	înceluiserăți ‑nceluiserăți înceluiseți ‑nceluiseți
	a III-a (ei, ele)	înceluiesc ‑nceluiesc	(să) înceluiască ‑nceluiască	înceluiau ‑nceluiau	înceluiră ‑nceluiră	înceluiseră ‑nceluiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)