începere sf [At: CORESI, EV. 496/7 / Pl: (rar) ~ri / E: începe] 1 Înființare. 2 (Ccr) Moment în care ia ființă un lucru Si: început¹ (1), origine, (înv) începută (2). 3 Pornire de la... Si: început¹ (2). 4 Debut al unei acțiuni Si: început¹ (3). 5 (Rar) Acțiune care urmează să înceapă Si: început¹ (4). 6 (Înv; îe) A face ~ A porni o activitate. 7 (Îlav) Cu ~ de (sau din) Începând de... (sau din..., de la...). 8 (Înv) Concepere a unui copil Si: (înv) concepțiune. 9 Realizare a ceva pentru prima dată Si: început¹ (5). 10 Pornire la împlinirea unui scop Si: început¹ (6). 11 Luare pentru prima dată dintr-un lucru Si: început¹ (7). 12 (Înv) Concepere a unei idei Si: început¹ (8). 13 Realizare a primei părți (dintr-o lucrare sau) dintr-o acțiune Si: început¹ (9). 14 Consumare a primei porțiuni din ceva Si: început¹ (10). 15 Apariție a unei situații Si: început¹ (11). 16 Primele semne ale manifestării unui fenomen Si: început¹ (12).

ÎNCEPERE s. f. Acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei. Începerea anului școlar. ◊ Loc. adv. Cu începere de (la sau din...) = începînd de (la sau din...). Cu începere de la 1 ianuarie orarul bibliotecilor va fi modificat.

încépere f. Acțiunea de a începe. Cu începere de azĭ, începînd de azĭ.

începere s. f., g.-d. art. începerii

începere s. f., g.-d. art. începerii

începere s. f., g.-d. art. începerii; pl. începeri

ÎNCEPERE s. 1. v. inaugurare. 2. v. deschidere. 3. v. inițiere. 4. v. dezlănțuire.

ÎNCEPERE s. 1. inițiere. (~ unei campanii.) 2. deschidere. (~ ședinței.) 3. deschidere, inaugurare. (~ stagiunii.) 4. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, pornire, producere, stîrnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.)