14 definiții pentru încheiere
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. – V. încheia.
încheiere sf [At: NEGRUZZI, S. 1, 305 / V: (îrg) ~iare / Pl: ~ri / E: încheia] 1 Prindere în nasturi, copci etc. a unui obiect de îmbrăcăminte Si: încheiat1 (1). 2 Strângere a hainei, a cămășii etc. în nasturi, copci etc. Si: încheiat1 (2). 3 (Spc) Legare a șireturilor de la încălțăminte Si: încheiat1 (3). 4 Îmbinare a părților componente ale unui obiect Si: încheiat1 (4). 5 Fixare a căpriorilor sau a bârnelor unei case unul în scobitura celuilalt Si: încheiat1 (5). 6 (Pan) Fixare unul în altul a oaselor scheletului Si: încheiat1 (6). 7 (Ccr) Loc unde se articulează un os Si: încheiat1 (7). 8 (Reg) Construire a unui car prin fixarea împreună a părților componente; Si: încheiat1 (8). 9 (Reg) Construire a unei case de lemn din bucăți confecționate Si: încheiat1 (9). 10 (Reg) Coasere a bucăților croite separat ale unei cămăși Si: încheiat1 (10). 11 (Înv) Zidire. 12 (Înv) Plăsmuire. 13 (Înv) Rostire. 14 Sfârșire. 15 Terminare a unei acțiuni, lucru etc. Si: încheiat1 (15). 16 Capăt al unei coloane, al unui șir etc. Si: încheiat1 (16). 17 Sfârșit al unei lucrări artistice, al unui spectacol discurs etc. Si: încheiat1 (17). 18 (Pex) Concluzie. 19 (Îlv) A face o ~ A trage o concluzie. 20 Precizare în scris, prin care se pune capăt unor dezbateri, probleme controversate etc. 21 (Muz) Cadență. 22 (Jur) Luare a unei hotărâri. 23 (Ccr) Hotărâre. 24 (Îs) ~ judecătorească Act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. 25 Stabilire definitivă a condițiilor unui contract, tratat, acord etc. Si: încheiat1 (19). 26 Contractare a unei căsătorii Si: încheiat1 (20). 27 Întocmire a unui proces verbal, act oficial etc. Si: încheiat1 (21). 28 (Grm; înv) Articol.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanței judecătorești în care sunt consemnate dispozițiile luate de aceasta în cursul procesului. – V. încheia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCHEIERE, încheieri, s. f. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. 1. Parte finală, punct final; sfîrșit. În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. ♦ Concluzie. Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. 2. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCHEIERE ~i f. 1) v. A ÎNCHEIA. 2) Parte finală a unei lucrări; concluzie. La ~ea ședinței. ◊ În ~ la sfârșit. /v. a încheia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încheiere f. acțiunea de a încheia și rezultatul ei: concluziune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încheĭére f. Acțiunea de a încheĭa. Concluziune, rezultat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încheiare sf vz încheiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încheiere s. f., g.-d. art. încheierii; pl. încheieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCHEIERE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. v. îmbinare. 3. v. concluzie. 4. închidere, sfârșit, terminare. (La ~ ședinței...) 5. v. terminare. 6. sfârșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 7. finalizare, isprăvire, sfârșire, terminare. (ă acțiunii începute.) 8. v. capăt. 9. v. deznodământ. 10. v. lichidare. 11. v. contractare. 12. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 13. v. perfectare. 14. semnare. (~ convenției între părți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCHEIERE s. 1. închidere, (reg.) îmbumbare. (~ unei haine.) 2. concluzie. (În ~, a spus...) 3. închidere, sfîrșit, terminare. (La ~ ședinței...) 4. isprăvire, isprăvit, sfîrșire, sfîrșit, terminare, terminat, (pop.) gătare, istovire, mîntuire, (înv.) săvîrșire. (~ tuturor lucrărilor.) 5. sfîrșit, (înv.) istov. (După ~ nunții.) 6. cap, capăt, final, fine, sfîrșit, (înv.) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la ~.) 7. epilog, final, sfîrșit, (livr.) fine. (~ acțiunii unui roman.) 8. lichidare, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 9. (JUR.) contractare. (~ unei căsătorii.) 10. (înv.) statornicire. (~ păcii.) 11. semnare. (~ convenției între părți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Încheiere ≠ descheiere, început, introducere
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încheiere, încheierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- În încheiere, conferențiarul a dat unele îndrumări. DLRLC
-
- 1.2. Concluzie. DLRLCsinonime: concluzie
- Toate generalizările, toate descoperirile științifice le întrebuințează pentru a scoate cu orice preț încheieri potrivite cu temperamentul, cu caracterul său. GHEREA, ST. CR. II 298. DLRLC
- Era în natura spiritului lui... de a se conduce, în toate cercetările și încheierile sale sociale, de idei abstracte. IONESCU-RION, C. 53. DLRLC
-
- 1.3. Întocmire a unui contract, a unei învoieli etc. DLRLC
- Organizațiile democratice internaționale... au chemat cu hotărîre pe toți oamenii muncii, bărbați și femei, să acționeze în comun pentru încheierea unui pact al păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2671. DLRLC
- Porunci logofătului să înceapă de mîine chiar încheierea învoielilor și într-o săptămînă să isprăvească cu toți. REBREANU, R. I 295. DLRLC
- 1.3.1. Încheiere judecătorească = înscris constatator al măsurilor luate de un organ de jurisdicție, la diferite termene fixate în cursul unui litigiu. DEX '09
-
-
etimologie:
- încheia DEX '98 DEX '09