încleștare sf [At: ALECSANDRI, P. III, 353 / Pl: ~tări / E: încleșta] 1 Strângere cu forță, ca în clește Si: încleștat¹ (1). 2 (Îlav) Cu ~ Cu putere. 3 (Îs) ~a gurii Boală a cailor manifestată prin înțepenirea fălcilor Cf epilepsie, tetanos. 4 Agățare puternică de ceva sau de cineva. 5 Luptă crâncenă, îndârjită. 6 Întețire a unei lupte. 7 Contracție. 8 (Fig) Îmbrățișare.

ÎNCLEȘTARE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. 1. Strîngere puternică; strînsoare. Încleștarea pumnilor. ♦ Fig. Contracție. Cu o încleștare nervoasă surîde. CAMIL PETRESCU, T. II 285. 2. Agățare desperată, prindere strînsă. 3. Încăierare, luptă corp la corp. O încleștare de moarte s-au încins. ALECSANDRI, P. III 353. ◊ Fig. Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra, fără să-și poată descărca talazurile de apă, frămîntîndu-se într-o încleștare uriașă. C. PETRESCU, A. R. 28.

ÎNCLEȘTARE ~ări f. 1) v. A ÎNCLEȘTA și A SE ÎNCLEȘTA. 2) fam. Scurtare a unui mușchi sub influența unui excitant; contracție. /v. a încleșta

încleștare s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

încleștare s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

încleștare s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

ÎNCLEȘTARE s. 1. strângere, strâns, (înv.) strânsoare. (~ dinților.) 2. v. crispare.

ÎNCLEȘTARE s. 1. strîngere, strîns, (înv.) strînsoare. (~ dinților.) 2. contractare, crispare, crispație. (~ feței.) 3. încăierare. (O ~ cumplită în luptă.)