11 definiții pentru încoronare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona.
ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. – V. încorona.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încoronare sf [At: DIONISIE, C. 169 / V: (înv) ~run~ / Pl: ~nări / E: încorona] 1 Punere a coroanei de monarh Si: coronare (1), coronat1 (1), încoronat1 (1), încoronație (1), încununare (1), încununat1 (1). 2 Învestire a cuiva cu semnele domniei Si: coronare (2), coronat1 (2), încoronație (2). 3 Ceremonie de învestire a cuiva ca monarh Si: coronare (3), coronat1 (3), încoronație (3). 4 Împodobire cu o coroană sau cu ceva în formă de coroană Si: coronare (4), coronat1 (4), încoronație 5 (Fig) Desăvârșire a unei opere Si: coronare (5), coronat1 (5), încoronație (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCORONARE, încoronări, s. f. Acțiunea de a (se) încorona. 1. Ceremonia urcării pe tron a unui suveran. Din suflet s-a bucurat... de-ncoronare cînd a aflat. ALEXANDRESCU, M. 349. 2. Fig. Încheiere, desăvîrșire (a unei opere, a unei activități, a unei cariere etc.). Simfonia este încoronarea activității lui muzicale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încoronare f. 1. acțiunea de a încorona; 2. fig. încheiere, sfârșit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încoronáre f. Acțiunea de a încorona. Fig. Încheĭere, sfîrșit. – Pin sec. 18-19 și încoronáție (rus. koronáciĭa, pol. -acya).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încorunare sf vz încoronare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încoronare s. f., g.-d. art. încoronării; pl. încoronări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încoronare s. f., g.-d. art. încoronării; pl. încoronări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încoronare s. f., g.-d. art. încoronării; pl. încoronări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCORONARE s. 1. v. încununare. *2. (fig.) încununare. (~ operei sale.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCORONARE s. 1. încununare. (~ cuiva cu flori.) 2.* (fig.) încununare. (~ operei sale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încoronare, încoronărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încorona. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Ceremonia urcării pe tron a unui suveran. DLRLC
- Din suflet s-a bucurat... de-ncoronare cînd a aflat. ALEXANDRESCU, M. 349. DLRLC
-
- 1.2. Încheiere, desăvârșire (a unei opere, a unei activități, a unei cariere etc.). DLRLCsinonime: desăvârșire încheiere încununare
- Simfonia este încoronarea activității lui muzicale. DLRLC
-
-
etimologie:
- încorona DEX '09 DEX '98