încredințare sf [At: NECULCE, ap. LET. II 315/19 / Pl: ~țări / E: încredința] 1-3 Dare în grija cuiva (a unui secret) (a unei misiuni importante sau) a protecției unei persoane Si: încredințat¹ (1-3). 4-5 Încredere (deplină) în cineva Si: încredințat¹ (4-5). 6 Bizuire pe cineva sau pe ceva Si: încredințat¹ (6). 7 Jurământ de credință față de cineva Si: încredințat¹ (7). 8 (Reg) Logodire. 9 Adeverire. 10 Convingere a unei persoane de adevărul unei idei Si: încredințat¹ (10). 11 Oferire a unei garanții Si: încredințat¹ (11). 12 Furnizare a unei confirmări Si: încredințat¹ (12). 13 Convertire la o anumită religie Si: încredințat¹ (13). 14 (Înv) Făgăduință solemnă Si: încredințat¹ (14). 15 (Iuz; ccr) Garanție. 16 (Înv) Probă la operațiile aritmetice. 17 (Îlav) Cu bună ~ Cu siguranță. 18 (Îvr; ccr) Adeverință.

ÎNCREDINȚARE, încredințări, s. f. Acțiunea de a încredința și rezultatul ei. 1. Lăsare în grija, în seama sau în păstrarea unei persoane de încredere. Încredințarea unei misiuni. Încredințarea unui secret. ♦ (Concretizat, neobișnuit) Adeverință. Erau șapte încredințări la număr, pentru arme și bani. C. PETRESCU, A. R. 10. 2. Convingere. El rostea acestea cu cea mai deplină încredințare. ODOBESCU, S. III 46. 3. Garantare, asigurare. Tu credință-mi juri și-mi dai încredințări. NEGRUZZI, S. II 18.

încredințare f. 1. siguranță: a ști cu încredințare; 2. proba unui calcul: să-mi faci încredințarea CR.; 3. Tr. logodire.

încredințáre f. Acțiunea de a încredința, de a lăsa în grija cuĭva. Acțiunea de a saŭ de a te încredința (asigura, convinge). A ști cu încredințare, a ști sigur. A face cuĭva încredințarea (Rar), a-l convinge.

încredințare s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări

încredințare s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări

încredințare s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări

ÎNCREDINȚARE s. 1. v. înmânare. 2. v. destăinuire. 3. v. asigurare. 4. v. convingere.

ÎNCREDINȚARE s. v. act, certificat, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, logodnă, piesă.

ÎNCREDINȚARE s. 1. înmînare, predare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 3. asigurare. (A primit ~ că...) 4. certitudine, convingere, credință, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întîmpla.)

încredințare s. v. ACT. CERTIFICAT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. LOGODNĂ. PIESĂ.