5 definiții pentru încrezută
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCREZUT, -Ă, încrezuți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – V. încrede.
încrezut, ~ă [At: LB / Pl: ~uți, ~e / E: încrede] 1 a (Îrg) Care a fost lăsat în seama cuiva cu toată încrederea Si: încredințat (8). 2 a (Îrg) În care se poate pune toată nădejdea. 3 a Sigur. 4 a Devotat. 5 a Fidel. 6-7 smf, a (Prt) (Persoană) care are o încredere nejustificată în sine. 8-9 smf, a (Persoană) care are o părere foarte bună despre sine Si: arogant. 10 a (Îrg) Plăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREZUT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeț; măreț; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încrezut adj. m., s. m., pl. încrezuți; adj. f., s. f. încrezută, pl. încrezute
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*încrezut adj. m., s. m. pl. încrezuți; adj. f., s. f. încrezută, pl. încrezute
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
încrezut, încrezutăadjectiv încrezut, încrezuțisubstantiv masculin încrezută, încrezutesubstantiv feminin
- 1. (Persoană) care are o idee foarte bună despre sine. DEX '09 DLRLC
- Bouarul era bogat, și acum se făcuse leneș și cam încrezut. SLAVICI, N. I 50. DLRLC
- Era foarte încrezută în frumsețea sa. RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
-
etimologie:
- încrede DEX '98 DEX '09