8 definiții pentru încrețire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCREȚIRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) încreți și rezultatul ei; zbârcire; încrețit1. – V. încreți.
ÎNCREȚIRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (se) încreți și rezultatul ei; zbârcire; încrețit1. – V. încreți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încrețire sf [At: EMINESCU, P. 96 / Pl: ~ri / E: încreți] 1 Strîngere în crețuri a materialelor textile Si: încrețit1 (1). 2 Strângere a pielii frunții astfel încât să se formeze cute, zbârcituri orizontale Si: încrețit1 (2). 3 (Fig) înfiorare a pielii, a cărnii oamenilor din cauza spaimei Si: încrețit1 (3). 4 Ondulare a părului Si: încrețit1 (4). 5 Încruntare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREȚIRE, încrețiri, s. f. Acțiunea de a (s e) încreți și rezultatul ei; zbîrcire. Încrețirea frunții. ♦ (Concretizat) Încrețitură, creț. Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc. EMINESCU, O. I 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încrețire s. f., g.-d. art. încrețirii; pl. încrețiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încrețire s. f., g.-d. art. încrețirii; pl. încrețiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încrețire s. f., g.-d. art. încrețirii; pl. încrețiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCREȚIRE s. 1. v. cutare. 2. v. ridare. 3. v. ondulare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREȚIRE s. 1. (GEOL.) cutare. (Proces de ~ a scoarței terestre.) 2. cutare, ridare, zbîrcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.) 3. buclare, cîrlionțare, inelare, ondulare. (~ părului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încrețire, încrețirisubstantiv feminin
-
- Încrețirea frunții. DLRLC
- 1.1. Creț, încrețitură. DLRLCsinonime: creț încrețitură
- Din încrețirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc. EMINESCU, O. I 117. DLRLC
-
-
etimologie:
- încreți DEX '98 DEX '09