încuiat², ~ă [At: CORESI, EV. 124/25 / V: ~iet, ~unat / Pl: ~ați, ~e / E: încuia] 1 a Închis cu cheia, cu zăvorul, cu lacătul etc. 2 a (Pop) Constipat. 3-4 smf, a (Fig; fam) (Om) incapabil de a înțelege noul. 5 a (Pex) Care nu este sociabil. 6 a Insensibil la argumente. 7 a Lipsit de orizont. 8 a Care nu iese din părerile lui. 9 a Prost. 10 a Izolat într-o cameră.

ÎNCUIAT, -Ă, încuiați, -te, adj. 1. (Despre uși, porți, p. ext. despre încăperi sau obiecte) Închis cu cheia, cu zăvorul. La ușile lor încuiate Mai adaugă lăcate. BENIUC, V. 112. A rămas lada-ncuiată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ♦ (Despre persoane) Izolat într-o încăpere închisă cu cheia. Le ține pe toate [fetele] închise la un loc într-o cămară din palatul său, încuiate și zăvorîte cu nouă uși de fer. ISPIRESCU, L. 232. 2. (Popular) Constipat. ♦ Fig. (Familiar) Cu idei înguste, fără orizont, incapabil să primească idei noi; p. ext. necomunicativ, tăcut, nesociabil. Nu-s un magistrat îmbîcsit, încuiat. GALAN, Z. R. 152.

ÎNCUIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCUIA și A SE ÎNCUIA. 2) fig. (despre persoane) Care nu este comunicativ. /v. a (se) încuia

ÎNCUIAT adj. 1. ferecat, închis, zăvorât. (Casă, ușă ~.) *2. v. mărginit.

ÎNCUIAT adj. v. constipat.

ÎNCUIAT adj. 1. ferecat, închis, zăvorît. (Casă, ușă ~.) 2.* (fig.) îngust, limitat, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

încuiat adj. v. CONSTIPAT.

încuiát, -ă, încuiați, -te, adj. Constipat. – Din încuia.