încăpățânare sf [ At: CĂLINESCU, E. O., ap. DA ms / V: (reg) ~țin~ / Pl: ~nări / E: încăpățâna] 1 Persistență într-o comportare voluntară, care nu ține seama (de piedici sau) de opiniile altora. 2 Ambiționare pentru o idee. 3 Tenacitate într-o activitate pentru atingerea unui scop.

încăpățânare f. îndărătnicie.

încăpăținare sf vz încăpățânare

ÎNCĂPĂȚINARE s. f. v. încăpățînare.

ÎNCĂPĂȚÎNARE, încăpățînări, s. f. Perseverență, stăruință (îndărătnică) într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnicie. Ea a rîs și a făcut cu încăpățînare, din cap, un semn. PAS, Z. I 78. – Variantă: încăpăținare s. f.

încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune).

încăpățânare s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări

încăpățânare s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări

încăpățânare s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări

ÎNCĂPĂȚÂNARE s. 1. îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătângie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. v. tenacitate.

ÎNCĂPĂȚÎNARE s. 1. îndărătnicie, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătîngie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. dîrzenie, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)

ÎNCĂPĂȚÎNARE. Subst. Încăpățînare, obstinație (livr.), îndărătnicie, cerbicie, cerbice (fig.), nătîngie, idee fixă, inflexibilitate (fig.), recalcitranță. Stăruință, perseverență, insistență, îndîrjire, înverșunare, cramponare, ambiție, nărăvie (rar). Împotrivire, împotriveală, opoziție, opunere, rezistență. Încăpățînat, îndărătnic, nătîng, capsoman (peior.), catîr (fig.), măgar (fig.); ambițios. Adj. Încăpățînat, obstinat (livr.), îndărătnic, încîinat (rar), nătîng, nătîngit (rar), inflexibil (fig.), recalcitrant, căpățînos (fig.), căpos (fam.), greu de cap, nărăvit (rar), nărăvaș; stăruitor, perseverent, insistent, îndîrjit, înverșunat, ambițios; împotrivitor. Vb. A se încăpățîna, a se obstina (livr.), a se îndărătnici, a se încîina (rar), a se nătîngi, a fi încăpățînat, a fi îndărătnic, a fi tare (vîrtos) la (în, de) cerbice, a se înverșuna, a se ambiționa, a ține morțiș, a o ține pe a lui, a se întărîta, a o ține drug (înainte), a da înainte, a-și băga ceva în cap, a intra la ambiție. A stărui, a persevera, a insista, a se ține de ceva cu dinții, a se crampona (de ceva) (fig.). A se împotrivi, a sta (a fi, a se pune) împotrivă, a se opune. A ambiționa, a pune pe cineva la ambiție. Adv. Cu încăpățînare, cu îndărătnicie, cu înverșunare. Nici în ruptul capului, pentru nimic în lume, morțiș. De-al dracului. V. fermitate, împotrivire, opoziție.