15 definiții pentru îndoitură
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDOITURĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
ÎNDOITURĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndoitură sf [At: LB / P: ~do-i~ / Pl: ~ri / E: îndoi + -tură] 1 Parte, loc în care un obiect a fost sau este îndoit. 2 (Rar) Cotitură. 3 (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. 4 Amestec în părți egale din două lucruri (lichide, bucate etc.). 5 (Agr) Grâu amestecat cu secară. 6 (Reg) Mâncare din mălai Cf turtoi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDOITURĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul îndoit al unui obiect flexibil. Așa a adormit cu obrazul îngropat în îndoitura cotului. C. PETRESCU, C. V. 275. ♦ (Rar) Cotitură. Drumul se dă după îndoiturile Oltului, schimbînd priveliștile ca într-o panoramă. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. ♦ Adîncitură a unui teren (mai ales muntos); rîpă, prăpastie. De prin îndoiturile posomorîte și adînci ale imensului amfiteatru albăstriu al munților din dreapta, negurile albe se ridicaseră și se mistuiseră în văzduh. HOGAȘ, M. N. 57. ◊ Fig. Sînt mulți artiști cari nu pot să se afunde în toate îndoiturile și ascunzișurile unui suflet și unei inimi rele. GHEREA, ST. CR. II 150.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNDOITURĂ ~i f. Loc unde un obiect este îndoit. [Sil. -do-i-] /a îndoi + suf. ~itură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îndoitură f. 1. efectul îndoirii materiale; 2. cută.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndoitúră f., pl. ĭ. Locu unde ceva e îndoit: îndoitura uneĭ vergĭ, unuĭ deget, uneĭ peĭ, uneĭ stofe, uneĭ hîrtiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndoitură (desp. -do-i-) s. f., g.-d. art. îndoiturii; pl. îndoituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îndoitură (-do-i-) s. f., g.-d. art. îndoiturii; pl. îndoituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndoitură s. f., g.-d. art. îndoiturii; pl. îndoituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDOITURĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, sârjoacă, șerpuire, șerpuitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDOITURĂ s. 1. v. încovoietură. 2. v. curbură. 3. v. boțitură. 4. cută, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDOITURĂ s. 1. încovoietură, răsucitură. (~ unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, încovoietură. (O ușoară ~.) 3. boțitură, creț, cută, încrețitură. (~ a pantalonilor necălcați.) 4. cută, (rar) răsfrîngătură, răsfrînsătură, răsfrîntură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îndoitură s. v. COT. COTITURĂ. CURBĂ. ÎNTORSĂTURĂ. ÎNTORTOCHETURĂ. OCOL. RĂSUCITURĂ. SERPENTINĂ. SINUOZITATE. SÎRJOACĂ. ȘERPUIRE. ȘERPUITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îndoitură, îndoituri, s.f. – (gastr.) Preparate din făină de mălai, cu apă și bicarbonat, uneori și cu coade de ceapă și mărar, coapte pe plită (Faiciuc, 1998: 138). – Din îndoi „a amesteca cu apă” (< în + doi) + suf. -tură (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndoitură, -i, s.f. – (gastr.) Preparate din făină de mălai, cu apă și bicarbonat, uneori și cu coade de ceapă și mărar, coapte pe plită (Faiciuc 1998: 138). – Din îndoi „a amesteca cu apă” (în + doi) + -tură.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îndoitură, îndoiturisubstantiv feminin
- 1. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așa a adormit cu obrazul îngropat în îndoitura cotului. C. PETRESCU, C. V. 275. DLRLC
- 1.1. Cotitură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cotitură
- Drumul se dă după îndoiturile Oltului, schimbînd priveliștile ca într-o panoramă. VLAHUȚĂ, O. A. II 141. DLRLC
-
- 1.2. Adâncitură, cută a unui teren. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adâncitură cută prăpastie râpă
- De prin îndoiturile posomorîte și adînci ale imensului amfiteatru albăstriu al munților din dreapta, negurile albe se ridicaseră și se mistuiseră în văzduh. HOGAȘ, M. N. 57. DLRLC
- Sînt mulți artiști cari nu pot să se afunde în toate îndoiturile și ascunzișurile unui suflet și unei inimi rele. GHEREA, ST. CR. II 150. DLRLC
-
-
etimologie:
- Îndoi + -tură. DEX '98 DEX '09