7 definiții pentru îndreptat
Explicative DEX
ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. 2. Corectat, rectificat. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. – V. îndrepta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. 2. Corectat, rectificat. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. – V. îndrepta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndreptat1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. 14/4 / Pl: ~uri / E: îndrepta] (Nob) 1-11 Îndreptare (1-11). 12 (Jur; înv) Dezvinovățire. 13 (Înv) Mântuire. 14 Scuzare. 15- 16 Îndreptare (15-16). 17 (Înv) Poruncă. 18 (Iuz) Sentință. 19 (Iuz) Răsplată. 20 (Îvp) Dreptate. 21 Pretext. 22-30 Îndreptare (22-30).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îndreptat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 11/12 / V: (înv) ~der~ / Pl: ~ați, ~e / E: îndrepta] 1 (D. obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma normală, dreaptă. 2 (D. persoane) Care și-a corectat ținuta. 3 Care s-a schimbat din rău în bine Si: îmbunătățit. 4 (Rar) Care a redevenit drept, cinstit, corect. 5 (D. vreme) Ameliorat. 6 (Spc; reg; d. butoi) Ale cărui spații între doage au dispărut prin umflare cu apă. 7 (Înv; d. armată) Reorganizat. 8 Întremat după boală. 9 Revenit la înfățișare prosperă. 10 (D. bețivi) Care a îndepărtat efectele beției. 11 Care și-a corectat comportamentul. 12 (Jur; înv) Dezvinovățit. 13 (Înv) Mântuit. 14 Scuzat. 15 Călăuzit pe drumul bun. 16 (Fig) Îndrumat spre o hotărâre potrivită. 17 Căruia i s-a poruncit. 18 Răsplătit. 19 (D. privire) Orientat spre ceva. 20 Care a plecat spre o anumită țintă. 21 (D. vehicule) Condus într-o anumită direcție. 22 (D. ape) Căruia i s-a schimbat cursul. 23 (D. rugăminți) Care este adresată cuiva. 24 (D. arme de foc) Cu care se țintește spre ceva. 25 (D. urechi) Ciulit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDREPTAT, -Ă, îndreptați, -te, adj. 1. (Despre obiecte strîmbe, deformate) Făcut să fie drept, dezdoit. Cui îndreptat. ◊ (Despre oameni) Mergea parcă mai îndreptat din șale. PAS, Z. I 202. 2. Corectat, rectificat. Greșeli îndreptate. ♦ (Rar) Drept, cinstit, corect. Cît timp mai poți mișca un singur deget, dacă gîndul este îndreptat, încă mai poți sluji neamul tău. CAMIL PETRESCU, B. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îndereptat, ~ă a vz îndreptat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNDREPTAT adj. I. v. nivelat. II. 1. v. întremat. 2. fortificat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDREPTAT adj. I. netezit, nivelat. (O suprafață neregulată ~.) II. 1. înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~ după operație.) 2. fortificat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îndreptat, îndreptatăadjectiv
- 1. (Despre obiecte strâmbe, deformate) Readus la forma, la starea normală, dreaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezdoit
- Cui îndreptat. DLRLC
- Mergea parcă mai îndreptat din șale. PAS, Z. I 202. DLRLC
-
- 2. Rectificat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rectificat
- Greșeli îndreptate. DLRLC
-
etimologie:
- îndrepta DEX '98 DEX '09