îndrăzneală sf [At: MINEIUL (1776) 196 Vl / Pl: ~eli / E: îndrăzni + -eală] 1 Atitudine sau purtare îndrăzneață Si: curaj, cutezanță. 2 (Înv) Trecere pe lângă cineva. 3 Faptă curajoasă. 4 Obrăznicie. 5 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 6 (Îal) Cu obrăznicie. 7 (Îal) Pe față Si: deschis.

ÎNDRĂZNEALĂ ~eli f. Caracter îndrăzneț; bărbăție; curaj; cutezanță. ~eala stilului său. [G.-D. îndrăznelii; Sil. în-drăz-] /a îndrăzni + suf. ~eală

îndrăzneală f. 1. calitatea celui îndrăzneț: intrepiditate, temeritate; 2. insolență, nerușinare; 3. fig. înălțimea stilului: îndrăzneala cugetărilor.

îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare.

ÎNDRAZNEALĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine și purtare îndrăzneață; curaj, neînfricare, cutezanță, lipsă de sfială. Să-mi ierți... îndrăzneala. SLAVICI, O. I 388. Îndrăzneala, istețimea... să fie uneltele tale. ISPIRESCU, L. 369. De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. CREANGĂ, A. 147. ◊ Expr. A(-și) lua îndrăzneala sau (rar) a lua îndrăzneală = a îndrăzni. Feciorul cel mai mare ie îndrăzneală și zice... CREANGĂ, P. 184.

îndrăzneală s. f., g.-d. art. îndrăznelii; pl. îndrăzneli

îndrăzneală s. f., g.-d. art. îndrăznelii; pl. îndrăzneli

îndrăzneală s. f., g.-d. art. îndrăznelii; pl. îndrăzneli

ÎNDRĂZNEALĂ s. 1. v. curaj. 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.) 3. v. obrăznicie.

ÎNDRĂZNEALĂ s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.) 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.)

Îndrăzneală ≠ jenă, sfială

IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

Quidlibet audendi potestas (lat. „Posibilitatea de a îndrăzni orice, îngăduința oricărei îndrăzneli”) – Expresia este prescurtarea versului 10 din „Arta poetică” a lui Horațiu. Versul se referă la poeți și pictori care „au avut întotdeauna libertatea de a îndrăzni orice”: „Quidlibet audendi semper fuit aequa potestas.” Prin „a îndrăzni orice” se înțeleg licențele poetice. Expresia e utilizată pentru a scuza procedeul poeților de a da frîu liber fanteziei, de a romanța istoria, de a-și permite licențe care, de obicei, nu se îngăduie simplilor muritori. LIT.