9 definiții pentru înfietor
Explicative DEX
ÎNFIETOR, -OARE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.
ÎNFIETOR, -OARE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfietor, ~oare smf [At: HAMANGIU, C. C. 47 / V: ~fiit~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfia + ~(i)tor] Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui Si: adoptator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfietor a. adoptiv: tată înfietor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfiitor, ~oare a vz înfietor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
înfietor (desp. -fi-e-) s. m., pl. înfietori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfietor (-fi-e-) s. m., pl. înfietori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfietor s. m. (sil. -fi-e-), pl. înfietori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNFIETOR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-născut.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIETOR s. (JUR.) adoptator. (~ al unui nou-născut.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-fi-e-tor
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
înfietor, înfietorisubstantiv masculin înfietoare, înfietoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui. DEX '09 DEX '98sinonime: adoptator
etimologie:
- Înfia + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.