12 definiții pentru înfiorător
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.
ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. [Pr.: -fi-o-] – Înfiora + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfiorător, ~oare [At: CREANGĂ, P. 14 / P: ~fi-o~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfiora + -(ă)tor] 1 Care produce fiori de spaimă Si: fioros, îngrozitor, înspăimântător. 2 sm (Înv) Diavol.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFIORĂTOR, -OARE, înfiorători, -oare, adj. Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimîntător, îngrozitor. Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza înfiorător. (Pe lîngă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. – Pronunțat: -fi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNFIORĂTOR1 adv. 1) Foarte tare. Țipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. ~ de urât. /v. a înfiora + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIORĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care înfioară; în stare să provoace fiori (de groază); înspăimântător; înfricoșător; îngrozitor; sinistru. Tablou ~. /v. a înfiora + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfiorător a. care înfioară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfiorător (desp. -fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfiorător (-fi-o-) adj. m., pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfiorător adj. m. (sil. -fi-o-), pl. înfiorători; f. sg. și pl. înfiorătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFIORĂTOR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce. 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimântător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFIORĂTOR adj. 1. groaznic, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 5. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-fi-o-
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înfiorător, înfiorătoareadjectiv
- 1. Care produce fiori (de spaimă). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fioros îngrozitor înspăimântător
- Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. DLRLC
- În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. DLRLC
- Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. DLRLC
- Calul necheza înfiorător. DLRLC
- 1.1. Pe lângă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ. DLRLC
- Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. DLRLC
- Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. DLRLC
-
-
etimologie:
- Înfiora + -ător. DEX '09 DEX '98