înflorire [At: MINEIUL (1776) 176²/2 / Pl: ~ri / E: înflori] 1 Apariție a florilor la plante Si: înflorit¹ (1). 2 Perioadă în care plantele sunt în floare Si: înflorit¹ (2), (înv) înfloritoare. 3 Acoperire de flori Si: înflorit¹ (3). 4 (Fig) Deplină dezvoltare a frumuseții Si: înflorit¹ (4). 5 Splendoare. 6 Înflorare (1). 7 Dezvoltare. 8 Prosperare. 9 Îmbujorare a feței Si: înflorit¹ (9). 10 Luminare a chipului unei persoane Si: înflorit¹ (10). 11 (Fig) Exagerare. 12 (Rar) Mucegăire. 13 Înflorare. 14 Albire a unei pânze sau a unui obiect confecționat din pânză prin spălare și uscare la soare Si: înflorit¹ (14). 15 Apariție a mucegaiului pe pâine Si: înflorit¹. 16 Apariție a florii pe vin, borș etc. Si: înflorit¹ (16). 17 Apariție a igrasiei pe pereți Si: înflorit¹ (17).

ÎNFLORIRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori și rezultatul ei. 1. Deschidere a bobocilor. Livada e curată și-și așteaptă înflorirea. SADOVEANU, O. VI 400. Gerul... Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri. ALECSANDRI, P. A. 113. Am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori... Așteptînd însă înflorirea lor și venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. ◊ (Poetic) Și nu eu aș căuta Nici să-mpiedic primăvara să dea florii înflorirea, Nici să-mpiedic tinerețea să dea inimii iubirea. DAVILA, V. V. 82. ◊ Fig. Alecu i-a sărutat mîna și s-a așezat lîngă dînsa cu mare înflorire a inimii. SADOVEANU, N. F. 173. Cînd aripi al meu suflet avea, Era ca o-nflorire de zile minunate. MACEDONSKI, O. I 122. ♦ Bogăție de flori. Veni să petreacă sărbătorile primăverii acolo, în înflorirea aceea a grădinilor. SADOVEANU, M. 120. ♦ (Neobișnuit) Flori, petale. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu al înfloririi lor. EMINESCU, N. 66. 2. Fig. Dezvoltare frumoasă, creștere, prosperare. C.C. al P.M.R. cheamă pe oamenii științei, literaturii și artei să pună tot talentul și toată puterea lor de muncă pentru a asigura înflorirea culturii în țara noastră și a contribui în mod activ la construirea orînduirii socialiste. REZ. HOT. I 85. Organizarea meșteșugurilor în bresle a cunoscut, în această vreme, o înflorire. IST. R.P.R. 235. Perioada care a precedat anii 60 ai secolului trecut se caracterizează în Rusia prin sporul conștiinței sociale și înfloririi ideilor progresiste. SADOVEANU, E. 236.

înflorire s. f., g.-d. art. înfloririi; pl. înfloriri

înflorire s. f., g.-d. art. înfloririi; pl. înfloriri

înflorire s. f., g.-d. art. înfloririi; pl. înfloriri

ÎNFLORIRE s. v. belșug, bogăție, bunăstare, exagerare, propășire, prosperare, prosperitate.

înflorire s. v. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. EXAGERARE. PROPĂȘIRE. PROSPERARE. PROSPERITATE.

ÎNFLORÍRE (< înflori) s. f. 1. Acțiunea de a înflori și rezultatul ei. ♦ (BOT.) a) Fenomenul creșterii și dezvoltării mugurilor floriferi care se transformă în flori. b) Durata de timp în care o plantă se menține înflorită. 2. (BIOL.) Înflorirea apei = creșterea excesivă, bruscă a biomasei de alge predominant albastre în bazinele acvatice, condiționată de anotimp, de unii factori de mediu (energie geochimică), care determină scăderea (uneori până la dispariție) a cantității de oxigen solvat în apă. V. și eutrofizare. 3. (FITOPAT.) Înflorirea albă = boală a porumbului, provocată de ciuperca Fusarium moniliforme, manifestată prin crăparea boabelor.