opțiuni
  • info

11 definiții pentru înfricoșare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICOȘARE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.

ÎNFRICOȘARE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.

înfricoșare sf [At: MARDARIE, L. 3652 / Pl: ~șări / E: înfricoșa] 1 Amenințare. 2 Intimidare. 3 Frică. 4 (Ccr) Întâmplare îngrozitoare.

ÎNFRICOȘARE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; intimidare a cuiva, sentiment de frică pe care îl încearcă cineva. Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149. Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229. Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. id. O. VII 142.

înfricoșare f. 1. frică mare, groază; 2. amenințare: cu înfricoșări cumplite.

înfricoșáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înfrica: l-a dus pin înfricoșărĭ.

A SE ÎNFRICOȘA mă ~ez intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfricoșare s. f., g.-d. art. înfricoșării

înfricoșare s. f., g.-d. art. înfricoșării

înfricoșare s. f., g.-d. art. înfricoșării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRICOȘARE s. v. groază.

ÎNFRICOȘARE s. groază, încrîncenare, înfiorare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Trăia o teribilă ~.)

Intrare: înfricoșare
înfricoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricoșare
  • ‑nfricoșare
  • înfricoșarea
  • ‑nfricoșarea
plural
  • înfricoșări
  • ‑nfricoșări
  • înfricoșările
  • ‑nfricoșările
genitiv-dativ singular
  • înfricoșări
  • ‑nfricoșări
  • înfricoșării
  • ‑nfricoșării
plural
  • înfricoșări
  • ‑nfricoșări
  • înfricoșărilor
  • ‑nfricoșărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfricoșare, înfricoșărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frică groază intimidare
    • format_quote Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149. DLRLC
    • format_quote Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229. DLRLC
    • format_quote Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 142. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfricoșa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.