înfricoșător, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / V: ~șet ~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfricoșa + -(ă)tor] 1 Care inspiră frică Si: abominabil, înfricoșat (1). 2 Teribil.

ÎNFRICOȘĂTOR, -OARE, înfricoșători, -oare, adj. Care deșteaptă frica, care înspăimîntă; îngrozitor, teribil. Nu știu ce înfricoșătoare presimțiri... au venit și au sfîșiat biata sa inimă. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ (Adverbial) E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, pe comandă, cum privește, nemișcat, infinitul mării. DUNĂREANU, CH. 56.

ÎNFRICOȘĂTOR¹ adv. Într-un mod care provoacă frică. /a înfricoșa + suf. ~ător

ÎNFRICOȘĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) Care înfricoșează; în stare să provoace frică; înspăimântător; îngrozitor; înfiorător; sinistru. Întuneric ~. /a înfricoșa + suf. ~ător

înfricoșetor, ~oare a vz înfricoșător

înfricoșător adj. m., pl. înfricoșători; f. sg. și pl. înfricoșătoare

înfricoșător adj. m., pl. înfricoșători; f. sg. și pl. înfricoșătoare

înfricoșător adj. m., pl. înfricoșători; f. sg. și pl. înfricoșătoare

înfricoșător

înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.

ÎNFRICOȘĂTOR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce.

ÎNFRICOȘĂTOR adj. 1. groaznic, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.)