ÎNFRIGURARE s. f. Stare de încordare nervoasă, de nerăbdare, de emoție. ◊ Loc. adv. Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție. – Înfrigur[at] + suf. -are.

înfrigurare sf [At: SAHIA, N. 66 / Pl: ~rări / E: înfrigura] 1 Stare de încordare nervoasă. 2 Emoție. 3 Nerăbdare. 4 (Îlav) Cu ~ Cu neliniște. 5 (Îal) Cu emoție.

ÎNFRIGURARE, înfrigurări, s. f. Stare de încordare nervoasă, de nerăbdare, de emoție. ◊ Loc. adv. Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție. – Înfrigur[at] + suf. -are.

ÎNFRIGURARE, înfrigurări, s. f. (Mai ales în loc. adv.) Cu înfrigurare = cu neliniște, cu emoție, cu încordare nervoasă. Lucră mai departe cu înfrigurare. DUMITRIU, P. F. 12. Publicul... urmărea cu înfrigurare fiecare mișcare a scamatorului. SAHIA, N. 66. Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini. REBREANU, R. I 31.

ÎNFRIGURARE ~ări f. Stare de agitație, de încordare nervoasă; febrilitate. ◊ Cu ~ cu emoție și nerăbdare. /în + friguri + suf. ~are

înfrigurare s. f., g.-d. art. înfrigurării

înfrigurare s. f., g.-d. art. înfrigurării

înfrigurare s. f., g.-d. art. înfrigurării

ÎNFRIGURARE s. agitație, febrilitate, încordare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)

ÎNFRIGURARE s. agitație, febrilitate, încordare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (~ plecării la drum.)