ÎNGHESUIRE s. f. Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit¹. – V. înghesui.

înghesuire sf [At: DA ms / V: ~ghezu~, înghis~, înghizu~ / Pl: ~ri / E: înghesui] 1 Introducere a unei persoane sau a unor obiecte într-un loc strâmt Si: înghesuit¹ (1). 2 Punere în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit¹ (2), îngrămădire (2), îngrămădit¹ (2). 3 Ticsire cu obiecte a unui dulap Si: înghesuit¹ (3). 4 Înconjurare a cuiva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: înghesuit¹ 5 Îmbulzire pentru a obține lucruri gratuite, avantaje Si: înghesuit¹ (5).

ÎNGHESUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit¹. – V. înghesui.

ÎNGHESUIRE, înghesuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui și rezultatul ei; înghesuială.

înghezuire sf vz înghesuire

înghisuire sf vz înghesuire

înghizuire sf vz înghesuire

înghesuire s. f., g.-d. art. înghesuirii

înghesuire s. f., g.-d. art. înghesuirii

înghesuire s. f., g.-d. art. înghesuirii

ÎNGHESUIRE s. v. îngrămădire.

ÎNGHESUIRE s. îndesare, îngrămădire, ticsire. (~ geamantanului.)