îngropare sf [At: CORESI, EV. 347/8 / V: (îrg) ~rup~ / Pl: ~pări / E: îngropa] 1 Înmormântare. 2 Participare la înmormântarea cuiva Si: îngropat¹ (2). 3 (Pex) Supraviețuire cuiva Si: îngropat¹ (3). 4 Acoperire cu pământ a unor plante, îndeosebi a viței de vie, toamna Si: îngropat¹ (4), mușuroit. 5 A doua prașilă a porumbului și a viei Si: îngropat¹ (5). 6 Așezare a semințelor în pământul pregătit în prealabil pentru a le face să încolțească și să răsară Si: îngropat¹ (6), semănare. 7 Cufundare în ceva a unui obiect astfel încât acesta să fie acoperit din toate părțile Si: îngropat¹ (7). 8 (Fig) Ascundere. 9 (Fig) Irosire a unei calități, a unui talent etc. Si: îngropat¹ (9). 10 (Fig) Instalare într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea Si: îngropat¹ (10). 11 (Înv) Fortificare făcând gropi, șanțuri Si: îngropat¹ (11). 12 (Fig) Uitare. 13 (Fig) Distrugere. 14 (Nob) Înecare.

ÎNGROPARE, îngropări, s. f. Acțiunea de a îngropa. 1. Înmormîntare, îngropăciune. Nu-i venea Răsufletul, că le-auzea Plîngînd ca la-ngropare. COȘBUC, P. I 256. Cheltuieli pentru îngropare. ȘEZ. VII 136. 2. Vîrîre în pămînt și acoperire cu pămînt. Îngroparea semințelor. Îngroparea trandafirilor.

îngrupare sf vz îngropare

îngropare s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

îngropare s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

îngropare s. f., g.-d. art. îngropării; pl. îngropări

ÎNGROPARE s. v. înmormântare.

ÎNGROPARE s. îngropat, înhumare, înmormîntare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~ unui decedat.)

Îngropare ≠ dezgropare

ÎNGROPÁRE (< îngropa) s. f. Acțiunea de a (se) îngropa; îngropat. ◊ (MILIT.) Î. la teren = executarea de către trupe a șăpăturilor (șanțuri, gropi etc.) necesare protecției personalului și tehnicii de luptă.