15 definiții pentru îngustime
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGUSTIME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime.
ÎNGUSTIME, îngustimi, s. f. Însușirea de a fi îngust. ♦ Fig. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). – Îngust + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngustime sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 321/ Pl: ~mi / E: îngust + -ime] 1 Caracteristică a unor obiecte de a fi înguste. 2 (Fig) Lipsă de orizont a spiritului uman Si: mărginire. 3 (Fig) Mediocritate. 4 (Ccr) Loc îngust Cf strâmtoare. 5 (Ccr) Parte îngustă a unui obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGUSTIME, îngustimi, s. f. 1. Însușirea de a fi îngust. Îngustimea cărării. 2. Fig. Lipsă de orizont, incapacitate de a concepe ceva în mare. Îngustime de vederi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGUSTIME ~i f. 1) Capacitatea de a fi îngust. 2) fig. Neputința de a concepe ceva de amploare; mărginire. [G.-D îngustimii] /îngust + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngustime f. 1. calitatea celor înguste; 2. fig. lipsă de lățime: îngustime de minte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngustíme f. Proprietatea de a fi îngust. Fig. Îngustime de minte, de spirit, prostie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngustime s. f., g.-d. art. îngustimii; pl. îngustimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNGUSTIME s. v. mărginire, meschinărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGUSTIME s. (rar) strâmtețe, strâmtime, strâmtoare, (înv. și reg.) strâmteală, (înv.) strâmtorare, strâmtură, strânsoare. (~ unui loc.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGUSTIME s. (rar) strîmtețe, strîmtime, strîmtoare, (înv. și reg.) strîmteală, (înv.) strîmtorare, strîmtură, strînsoare. (~ unui loc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngustime s. v. MĂRGINIRE. MESCHINĂRIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Îngustime ≠ lățime
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Îngustime. Subst. Îngustime, îngustare, strîmtare, strîmtoare, strîmtorare, strîmtime (rar), strîmtură, strîmtoreală (înv.). Strîngere, strînsoare, strînsătură (reg.), restrîngere, gîtuire, gîtuitură, sugrumare, sugrumătură. Subțiere, subțirime, subțirenie (rar). Strîmtoare, pas, defileu, chei (pl.), trecătoare, posadă (pop.), strungă, strunguliță (dim.), strunguță. Adj. Îngust, îngustat, strîmt, strîmtorat, strîmticel (dim.), strîmtuț; restrîns, strîns, limitat, redus. Subțire, subțirel (dim.), subțietic (rar), subțiratic, subțiat, suleget (rar), suletic (reg.). Vb. A se îngusta, a deveni mai îngust, a se strîmta, a se strînge, a se restrînge; a se sugruma, a se gîtui. A se subția, a se subțira (rar), a se face mai subțire. A îngusta, a face mai îngust, a strîmta, a subția, a face mai subțire, a strînge, a restrînge, a limita, a strîmtora. V. dimensiune, micime.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îngustime, îngustimisubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi îngust. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: lățime
- Îngustimea cărării. DLRLC
- 1.1. (Cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mediocritate meschinărie mărginire
- Îngustime de vederi. DLRLC
-
-
etimologie:
- Îngust + -ime. DEX '09 DEX '98