7 definiții pentru îngândurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGÂNDURARE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.
ÎNGÂNDURARE, îngândurări, s. f. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. ♦ Îngrijorare. – V. îngândura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngândurare sf [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 13 / Pl: ~rări / E: îngândura] 1 Cufundare în gânduri Si: îngândurat1 (1). 2 Îngrijorare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGÎNDURARE s. f. Faptul de a fi îngîndurat; cufundare în gînduri, îngrijorare. Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNGÂNDURA mă ~ez intranz. 1) A cădea pe gânduri; a începe să se gândească. 2) A fi cuprins de gânduri; a sta pe gânduri. /în + gânduri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngândurare s. f., g.-d. art. îngândurării; pl. îngândurări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îngândurare, îngândurărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii, folosindu-se de îngîndurarea lui moș Gavril, mergeau încet, la pas. MIRONESCU, S. A. 135. DLRLC
- 1.1. Îngrijorare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îngrijorare
-
etimologie:
- îngândura DEX '09 DEX '98