opțiuni
  • info

11 definiții pentru îngăduială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂDUIALĂ, îngăduieli, s. f. Îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală.

ÎNGĂDUIALĂ, îngăduieli, s. f. Îngăduință. [Pr.: -du-ia-] – Îngădui + suf. -eală.

îngăduială sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 274/37 / P: ~du-ia~ / Pl: ~ieli / E: îngădui + -eală] (Înv) 1 Toleranță. 2 Răbdare. 3 Păsuire. 4 Răgaz. 5 Încetineală. 6 Timp îndelungat.

ÎNGĂDUIALĂ, îngăduieli, s. f. Îngăduință, toleranță. [Mihai Viteazul] vestit și lăudat prin... dragostea către patrie, îngăduiala către cei asemeni. BĂLCESCU, O. II 27. Orice, cu-ngăduială, Se face cu rînduială. TEODORESCU, P. P. 170.

îngăduĭálă f., pl. ĭelĭ, și îngăduínță f., pl. e. Indulgență. Permisiune, tolerare.

îngădueală f. îngăduință trecătoare: îngădueală către semeni BĂLC.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli

îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli

îngăduială s. f., g.-d. art. îngăduielii; pl. îngăduieli

îngăduială, pl. îngăduieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGĂDUIALĂ s. v. indulgență, îngăduință, îngăduire, toleranță.

îngăduială s. v. INDULGENȚĂ. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNGĂDUIRE. TOLERANȚĂ.

Intrare: îngăduială
îngăduială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăduială
  • ‑ngăduială
  • îngăduiala
  • ‑ngăduiala
plural
  • îngăduieli
  • ‑ngăduieli
  • îngăduielile
  • ‑ngăduielile
genitiv-dativ singular
  • îngăduieli
  • ‑ngăduieli
  • îngăduielii
  • ‑ngăduielii
plural
  • îngăduieli
  • ‑ngăduieli
  • îngăduielilor
  • ‑ngăduielilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăduială, îngăduielisubstantiv feminin

  • 1. Indulgență, toleranță, îngăduință, îngăduire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: indulgență toleranță îngăduință îngăduire
    • format_quote [Mihai Viteazul] vestit și lăudat prin... dragostea către patrie, îngăduiala către cei asemeni. BĂLCESCU, O. II 27. DLRLC
    • format_quote Orice, cu-ngăduială, Se face cu rînduială. TEODORESCU, P. P. 170. DLRLC
etimologie:
  • Îngădui + -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.