opțiuni
  • info

14 definiții pentru înhăita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNHĂITA, înhăitez, vb. I. Refl. recipr. (Fam.) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu unul sau cu mai multe persoane decăzute (pentru a săvârși împreună fapte reprobabile); a se încârdoșa. [Prez. ind. și: înhait] – În + haită.

înhăita [At: PANN, P. V. I, 19 / Pzi: ~tez / E: în- + haită] 1 vr (Dep; d. oameni; udp „cu”) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu unul sau mai mulți derbedei Si: a se înhârhomi (2). 2 vr (Dep; udp „cu”) A trăi în concubinaj. 3-4 vr (Pfm; d. oameni; udp „cu”) A se asocia în vederea unei acțiuni comune reprobabile. 5 vt (Reg; d. o ceată) A înconjura.

ÎNHĂITA, înhăitez, vb. I. Refl. recipr. (Depr.) A se întovărăși, a intra în cârdășie cu una sau cu mai multe persoane decăzute; a se încârdoșa. [Prez. ind. și: înhait] – În + haită.

ÎNHĂITA, înhăitez, vb. I. Refl. A se întovărăși cu unul sau cu mai mulți inși în vederea săvîrșirii în comun a unor acțiuni (de obicei rele). Cînd s-a întors de-acolo s-a înhăitat cu alții. SADOVEANU, P. M. 70. Nu umbla prin mahalale Înhăitat cu haimanale. TEODORESCU, P. P. 338. – Pronunțat: -hăi-.

A SE ÎNHĂITA mă ~ez intranz. A stabili relații de tovărășie condamnabilă. /în + hăită

înhăità v. a se asocia (în sens rău): se înhaită cu toți nebunit. [V. haită].

înháĭt și înhăĭtéz (mă), a -á v. refl. (d. haĭtă). Iron. Formez haĭtă, bandă, mă înturluc, mă încîrdoșez: s’a înhăĭtat cu niște bețivĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înhăita (a se ~) (fam.) (desp. -hăi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înhăitez, 3 se înhăitează; conj. prez. 1 sg. să mă înhăitez, 3 să se înhăiteze; imper. 2 sg. afirm. înhăitează-te; ger. înhăitându-mă

!înhăita (a se ~) (fam.) (-hăi-) vb. refl., ind. prez. 3 se înhăitează

înhăita vb. (sil. -hăi-), ind. prez. 1 sg. înhăitez, 3 sg. și pl. înhăitează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNHĂITA vb. (reg.) a se încârdoșa, a se încârdui. (Cum te-ai putut ~ cu el?)

ÎNHĂITA vb. (reg.) a se încîrdoșa, a se încîrdui. (Cum te-ai putut ~ cu el?)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhăita, înhăitez, vb. refl. – A se întovărăși: „În munți a dat de alți haiduci (...). Cu toții s-au înhăitat împreună” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 175). – Din în- + haită (< magh. hajtó) (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înhăita, înhăitez v. r. a se întovărăși / a intra în cârdășie cu persoane dubioase

Intrare: înhăita
  • silabație: în-hăi-ta info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhăita
  • ‑nhăita
  • înhăitare
  • ‑nhăitare
  • înhăitat
  • ‑nhăitat
  • înhăitatu‑
  • ‑nhăitatu‑
  • înhăitând
  • ‑nhăitând
  • înhăitându‑
  • ‑nhăitându‑
 singular plural
  • înhăitează
  • ‑nhăitează
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhăitez
  • ‑nhăitez
 (să)
  • înhăitez
  • ‑nhăitez
  • înhăitam
  • ‑nhăitam
  • înhăitai
  • ‑nhăitai
  • înhăitasem
  • ‑nhăitasem
a II-a (tu)
  • înhăitezi
  • ‑nhăitezi
 (să)
  • înhăitezi
  • ‑nhăitezi
  • înhăitai
  • ‑nhăitai
  • înhăitași
  • ‑nhăitași
  • înhăitaseși
  • ‑nhăitaseși
a III-a (el, ea)
  • înhăitează
  • ‑nhăitează
 (să)
  • înhăiteze
  • ‑nhăiteze
  • înhăita
  • ‑nhăita
  • înhăită
  • ‑nhăită
  • înhăitase
  • ‑nhăitase
plural I (noi)
  • înhăităm
  • ‑nhăităm
 (să)
  • înhăităm
  • ‑nhăităm
  • înhăitam
  • ‑nhăitam
  • înhăitarăm
  • ‑nhăitarăm
  • înhăitaserăm
  • ‑nhăitaserăm
  • înhăitasem
  • ‑nhăitasem
a II-a (voi)
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
 (să)
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
  • înhăitarăți
  • ‑nhăitarăți
  • înhăitaserăți
  • ‑nhăitaserăți
  • înhăitaseți
  • ‑nhăitaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhăitează
  • ‑nhăitează
 (să)
  • înhăiteze
  • ‑nhăiteze
  • înhăitau
  • ‑nhăitau
  • înhăitară
  • ‑nhăitară
  • înhăitaseră
  • ‑nhăitaseră
verb (V43)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înhăita
  • ‑nhăita
  • înhăitare
  • ‑nhăitare
  • înhăitat
  • ‑nhăitat
  • înhăitatu‑
  • ‑nhăitatu‑
  • înhăitând
  • ‑nhăitând
  • înhăitându‑
  • ‑nhăitându‑
 singular plural
  • înhaită
  • ‑nhaită
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înhait
  • ‑nhait
 (să)
  • înhait
  • ‑nhait
  • înhăitam
  • ‑nhăitam
  • înhăitai
  • ‑nhăitai
  • înhăitasem
  • ‑nhăitasem
a II-a (tu)
  • înhaiți
  • ‑nhaiți
 (să)
  • înhaiți
  • ‑nhaiți
  • înhăitai
  • ‑nhăitai
  • înhăitași
  • ‑nhăitași
  • înhăitaseși
  • ‑nhăitaseși
a III-a (el, ea)
  • înhaită
  • ‑nhaită
 (să)
  • înhaite
  • ‑nhaite
  • înhăita
  • ‑nhăita
  • înhăită
  • ‑nhăită
  • înhăitase
  • ‑nhăitase
plural I (noi)
  • înhăităm
  • ‑nhăităm
 (să)
  • înhăităm
  • ‑nhăităm
  • înhăitam
  • ‑nhăitam
  • înhăitarăm
  • ‑nhăitarăm
  • înhăitaserăm
  • ‑nhăitaserăm
  • înhăitasem
  • ‑nhăitasem
a II-a (voi)
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
 (să)
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
  • înhăitați
  • ‑nhăitați
  • înhăitarăți
  • ‑nhăitarăți
  • înhăitaserăți
  • ‑nhăitaserăți
  • înhăitaseți
  • ‑nhăitaseți
a III-a (ei, ele)
  • înhaită
  • ‑nhaită
 (să)
  • înhaite
  • ‑nhaite
  • înhăitau
  • ‑nhăitau
  • înhăitară
  • ‑nhăitară
  • înhăitaseră
  • ‑nhăitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înhăita, înhăitezverb

  • 1. familiar A se întovărăși, a intra în cârdășie cu unul sau cu mai multe persoane decăzute (pentru a săvârși împreună fapte reprobabile). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încârdoșa încârdui întovărăși
    • format_quote Cînd s-a întors de-acolo s-a înhăitat cu alții. SADOVEANU, P. M. 70. DLRLC
    • format_quote Nu umbla prin mahalale Înhăitat cu haimanale. TEODORESCU, P. P. 338. DLRLC
etimologie:
  • În + haită DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.