înluminat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înlumina] 1 (Ban; îvp) Luminare. 2 Înluminare (2).

înluminat², ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: înlumina] 1 (Înv) Care răspândește lumină. 2 (Ban; îvp) Luminat². 3 (Fig) Slăvit. 4 (D. cărți, albume etc.) Împodobit cu miniaturi, cu viniete, cu litere colorate.

ÎNLUMINA, înluminez, vb. I. Tranz. A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. – Din fr. enluminer.

înlumina vt [At: ANON. CAR., ap. PALIA (1581) 11/6 / Pzi: ~nez / E: fr enluminer] 1 (Ban; îvp) A lumina. 2 (Frî) A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate.

ÎNLUMINA, înluminez, vb. I. Tranz. (Franțuzism înv.) A împodobi o carte cu miniaturi, viniete, litere colorate. – Din fr. enluminer.

ÎNLUMINA, înluminez, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A împodobi o carte cu miniaturi colorate. Mulți secoli vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști, cari înluminau cu poleiele și cu văpsele cleioase mulțimea de manuscripte. ODOBESCU, S. III 131.

înlumina (a ~) vb., ind. prez. 3 înluminează

înlumina vb., ind. prez. 1 sg. înluminez, 3 sg. și pl. înluminează

ÎNLUMINAT adj. (Ban.) Luminat. Ĕnluminat. Illuminatus. AC. 337. Etimologie: înlumina. Vezi si înlumina.

înluminat s.n. (înv.) V. înluminare.

înluminat, înluminată, adj. (înv.) 1. luminat. 2. iluminat. 3. împodobit cu picturi (miniaturi).

înlumina, înluminez, vb. I (înv.) 1. a lumina. 2. a ilumina. 3. a împodobi o carte cu miniaturi, viniete și litere colorate.